Arhive lunare: Septembrie 2013

Din “Biblioteca lui Hadrian” în târgul de vechituri, Monastiraki, Atena

Monastiraki, pitorescul cartier cu vedere la Acropole, situat în vecinătatea Agorei antice şi a Forumului roman, se bucură de o largă popularitate în rândul turiştilor şi atenienilor, deopotrivă.

Zona comercială de pe Ifestou, unde de mai bine de un secol se organizează duminica Târgul de vechituri, Biblioteca lui Hadrian, Muzeul de Artă Populară Greacă, Biserica Panagia Pantanassa şi, nu în ultimul rând, cochetele taverne şi cafenele grupate în jurul staţiei de metrou, care funcţionează din 1896, fac din Monastraki unul din cele mai animate locuri din Atena.

Piaţa Monastiraki, amplasată în faţa staţiei de metrou cu acelaşi nume, constituie reperul în jurul căruia se concentrează principalele puncte de interes ale zonei.

DSCF2288

Piaţa Monastiraki, vedere dinspre staţia de metrou spre Biserica Panagia Pantanassa, Monastiraki, Atena

Excavaţiile efectuate în secolul al XIX-lea, cu ocazia începerii lucrărilor la prima linie a metroului atenian (Monastiraki-Pireu), au scos la iveală vestigiile celei mai mari mânăstiri a oraşului, datând din secolul al XI-lea.

Chiliile mânăstirii se aflau pe locul pieţei de astăzi, iar zona din jur era împânzită de mici prăvălii, în care erau comercializate stofele ţesute în atelierele mânăstirii.

Din vechiul aşezământ monahal s-a păstrat exclusiv biserica, denumită impropriu “mica mânăstire” – în greacă “monastiraki”, nume transmis ulterior întregului cartier, precum şi pieţei din centrul acestuia.

Actuala biserică din Piaţa Monastiraki, închinată Maicii Domnului (Panagia Pantanassa), a fost construită în secolul al XVII-lea pe ruinele micii biserici din secolul al XI-lea.

În perioada secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, Biserica Panagia Pantanassa era una dintre cele mai importante biserici parohiale din Atena.

Turnul-clopotniţă a fost anexat edificiului abia în anul 1911.

Biserica Panagia Pantanassa, al cărei interior este extrem de laborious decorat, a fost restaurată în 2007.

În colţul de sud-est al Pieţei Monastiraki, imediat după clădirea moscheii, care adăposteşte Muzeul de Artă Populară Greacă, se află Biblioteca lui Hadrian.

Ansamblul arhitectural, cunoscut sub numele de Biblioteca lui Hadrian, a fost ridicat în secolul al II-lea D.Hr., la iniţiativa împăratului roman Hadrian (117-138 D.Hr.), un înfocat admirator al culturii şi filosofiei greceşti, ca parte a unui ambiţios proiect vizând reamenajarea Atenei.

Complexul, menit să găzduiască cea mai mare bibliotecă a oraşului, arhivele statului şi şcolile filosofice ale vremii, acoperea o suprafaţă rectangulară de 120 m/80 m, delimitată de ziduri înalte, prevăzute pe fiecare din laturile lungi cu câte 3 nişe proeminente.

DSCF2286

Zidul exterior de pe latura de vest, decorat cu 7 coloane corintice din marmură şi intrarea cu propilon corintic, Biblioteca lui Hadrian, Monastiraki, Atena

Zidurile dinspre nord, sud şi est erau construite din calcar poros.

Zidul vestic al complexului, clădit din marmură pentelică, în care era practicată o singură intrare cu propilon corintic, era decorat la exterior cu coloane corintice sculptate în marmură adusă din insula Evia, dispuse pe un singur rând, de o parte şi de alta a propilonului.

DSCF2284

Propilonul cu 4 coloane corintice de la intrarea în Biblioteca lui Hadrian şi zona de est a complexului, unde era amenajată biblioteca (fundal), Monastiraki, Atena

La interiorul zidurilor, înconjurată de o grădină, în care puteau fi admirate statui supradimensionate ale împăratului Hadrian şi ale Atenei, se găsea o curte largă cu peristil, având în centru un bazin decorativ.

Potrivit descrierii lăsate de Pausanias, Biblioteca lui Hadrian ar fi avut 100 de coloane, pedimente aurite şi ornamente din alabastru.

DSC01526

Fragment dintr-o statuie reprezentându-l pe împăratul Hadrian în perioada 128-130 D.Hr., Biblioteca lui Hadrian, Monastiraki, Atena

La terminaţia estică a colonadei, în mai multe încăperi (oikemata), papirusuri şi alte documente erau păstrate în 40 de nişe ale aşa-zisei biblioteci, care număra nu mai puţin de 16.800 de lucrări.

Biblioteca lui Hadrian a fost puternic avariată în timpul invaziei herulilor din anul 267 D.Hr. şi a fost refăcută de eparhul roman Herculius în perioada 407-412 D.Hr.

Din impunătorul monument dăruit atenienilor de împăratul Hadrian, se păstrează: o porţiune din zidul exterior de pe latura de vest, decorat cu 7 coloane corintice din marmură, largul portic prin care se făcea accesul în curtea interioară, pedimente ale unor coloane interioare, fundaţii şi ziduri.

DSCF2283

Coloane corintice din marmură adusă din Evia, dispuse pe zidul exterior de vest, de o parte şi de alta a propilonului, Biblioteca lui Hadrian, Monastiraki, Atena

În perioada bizantină, în incinta complexului cultural-educaţional creat de Hadrian, au fost construite trei edificii de cult, ale căror vestigii se păstrează încă.

În secolul al V-lea, o construcţie tetraconcă a fost ridicată în mijlocul curţii cu peristil. Pe ruinele acestei biserici precreştine, distruse un secol mai târziu, a fost clădită în secolul al VII-lea o biserică cu trei nave, iar în secolul al XI-lea, biserica Megali Panagia, cu o singură navă, considerată prima catedrală a Atenei. Aceasta din urmă a supravieţuit până în 1885, când a fost mistuită de un incendiu.

DSC01504

Ruinele catedralei Megali Panagia, ridicată pe locul a două biserici din secolele al V-lea şi al VII-lea, Biblioteca lui Hadrian, Monastiraki, Atena

Se mai păstrează, de asemenea, ruinele altarului şi zidul dinspre nord al unei biserici din secolul al XVII-lea, amplasate la nord de biserica precreştină din secolul al V-lea.

Săpăturile arheologice, care se execută în zona Bibliotecii lui Hadrian de câţiva ani, continuă să scoată la iveală noi şi noi vestigii, menite să întregească imaginea monumentalului ansamblu situat la nord de Forumul roman.

În anul 1988, în fundaţia unei cisterne din perioada otomană, amplasată în zona aripii sudice a Bibliotecii lui Hadrian, a fost decoperită o statuie de cca 3 m înălţime, reprezentând-o pe Nike –  zeița victoriei în mitologia greacă, călcând pe o sferă, cu veşmântul fluturând şi braţele ridicate.

Statuia zeiţei Nike, Biblioteca lui Hadrian, Monastiraki, Atena

Realizată dintr-un monolit de marmură pentelică, statuia este bine conservată, exceptând braţele şi aripile, din care s-au păstrat doar fragmente.

Este posibil ca monumentul închinat victoriei repurtate de împăratul  roman Augustus (27 Î.Hr.-14 Î.Hr.) asupra parţilor în perioada 17-16 Î.Hr., să facă parte dintr-o compoziţie de mari dimensiuni, amplasată la intrarea în Agora romană, alături de numeroase statui ale membrilor familiei imperiale, mutarea acestuia producându-se în timpul unui program de reparaţii.

Accesul în incinta complexului este permis zilnic în intervalul orar 8.00-15.00. Biletul, care permite intrarea la: Acropole, Agora antică, Muzeul Arheologic Kerameikos, Biblioteca lui Hadrian, Kerameikos, Muzeul Agorei antice, panta nordică a Acropolei, Agora romană, panta sudică a Acropolei şi Olympion, costă 12 €. Acesta este valabil timp de 4 zile.

Peste drum de Biblioteca lui Hadrian se află staţia de metrou Monastiraki.

Staţia de la suprafaţă, deschisă cu 118 ani în urmă pentru a deservi transportul de călători între Atena şi Pireu (linia nr. 1), comunică din 2003 cu staţia din subteran a liniei de metrou nr. 3, care face legătura cu aeroportul internaţional Elefterios Venizelou.

Complet modernizată în anul 2000, staţia de metrou Monastiraki, situată în plin centrul istoric al Atenei, păstrează in situ vestigiile unor clădiri, ateliere, apeducte, cisterne, sisteme de canalizare, ziduri şi drumuri antice, descoperite în zonă cu ocazia săpăturilor efectuate în etapa premergătoare lucrărilor de construcţie a primei linii de metrou din capitala elenă.

DSCF2148

Structuri de construcţii, descoperite în vecinătatea albiei râului Iridanos în secolul al II-lea D.Hr. şi hărţi prezentând dezvoltarea în timp a aşezărilor faţă de poziţia râului, staţia de metrou Monastiraki (linia nr. 1), Atena

Vestigiile datează din secolul al VIII-lea Î.Hr. (era geometrică) şi până în secolul al XIX-lea D.Hr., când râul Iridanos – unul dintre cele trei râuri sacre care străbăteau Atena antică, constituia axa N-S a oraşului.

Râul Iridanos izvora de la poalele dealului Lycavittos şi se vărsa în râul Ilissos.

În secolul al II-lea D.Hr., albia râului Iridanos a fost acoperită cu o structură boltită din cărămidă şi transformată pentru o perioadă în sistem de canalizare.

DSCF2150

Albia râului antic Iridanos, acoperită de o structură boltită din cărămidă, datând din perioada împăratului Hadrian, staţia de metrou Monastiraki (linia nr. 1), Atena

Datarea vestigiilor scoase la lumină în zona Monastiraki a fost efectuată pe baza mozaicurilor pavimentare, sculpturilor din marmură, frescelor, vaselor de ceramică, monedelor şi obiectelor din metal şi os, descoperite în zonele construite.

Lipită de zidul Bibliotecii lui Hadrian, clădirea unei moschei fără minaret, o amintire din perioada când Atena s-a aflat sub dominaţia otomană, găzduieşte una dintre secţiile Muzeului de Artă Populară Greacă, cu sediul în Plaka.

Potrivit unei inscripţii păstrate în incinta monumentului cu vedere la Piaţa Monastiraki, moschea a fost construită la jumătatea secolului al XVIII-lea, de către guvernatorul de atunci al Atenei, Tzisdarakis.

Din ordinul acestuia, la ridicarea edificiului au fost utilizate, fără permisiunea sultanului, vestigii antice, preluate din Templul lui Zeus Olimpianul, iniţiativă pentru care Tzisdarakis a plătit nu numai cu funcţia, ci, după cum se presupune, şi cu viaţa.

DSCF2287

Muzeul de Artă Populară Greacă din Piaţa Monastiraki, Atena

După eliberarea Greciei de sub dominaţia otomană, moschea Tzisdarakis, unul dintre puţinele monumente de acest fel din Atena care au supravieţuit, a fost utilizată în diferite scopuri până în 1918, când a fost renovată şi a fost transformată în muzeu.

De patru decenii, Tzami, cum este cunoscut edificiul printre atenieni, adăposteşte colecţia de ceramică a Muzeului de Artă Populară Greacă.

Colecţia, donată de V. Kyriazopoulos, cuprinde cca 800 de lucrări de excepţie realizate de artişti consacraţi din Grecia, Cipru şi Turcia, precum şi obiecte uzuale din ceramică şi suveniruri.

Muzeul din Piaţa Monastiraki este deschis de miercuri până luni, între orele 9.00-14.30.

Costul biletului, care include accesul la celelalte trei secţii ale muzeului, situate în Plaka, este de 2 €.

La vest de Piaţa Monastiraki, imediat la stânga ieşirii din staţia de metrou, se pătrunde într-un labirint de străduţe şi alei cu destinaţie pur comercială, amintind de vecinătatea Marelui Bazar din Istanbul.

Majoritatea magazinelor vând acelaşi gen de produse întâlnite în marketurile şi buticurile din insulele greceşti sau din staţiunile de vacanţă ale Greciei continentale.

Tricourile care promovează Grecia şi principalele destinaţii turistice ale acesteia se vând în zona comercială din Monastiraki la preţuri cuprinse între 5 € (produse chinezeşti) şi 12 € (produse greceşti).

Alături de icoane, bijuterii, tablouri, CD-uri, DVD-uri, cărţi, magneţi şi mătănii, pe rafturile magazinelor din Monastiraki pot fi găsite: efecte militare, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte autohtone, instrumente muzicale, obiecte din ceramică, produse de uz casnic.

Cele mai bune magazine din zonă, care ţin pasul cu ultimele noutăţi în materie de îmbrăcăminte şi încălţăminte, bijuterii şi decoraţiuni, se găsesc pe Ifestou. Mai mult de jumătate din clienţii acestora sunt atenieni.

Piaţa Avissinias, amplasată la jumătatea străzii, devine în zilele de duminică locul de desfăşurare a Târgului de vechituri, eveniment care are loc în Monastiraki începând din 1910.

În perioada târgului, zona comercială din Monastiraki, care se extinde până la limita cu cartierele învecinate, Thissio şi Psiri, se transformă într-un uriaş talcioc, unde mii de produse noi şi vechi, autentice sau simple copii fac deliciul amatorilor de chilipiruri: coifuri romane, monede, antichităţi, patefoane, viniluri, jocuri de şah şi table confecţionate din marmură sau argint, candelabre, mobilier, blănuri, timbre, busole şi teodolite, statui şi alte obiecte de artă africană.

Turiştii care nu se dau în vânt după cumpărături de ocazie sau/şi nu agrează aglomeraţia este preferabil să evite zona comercială în zilele de duminică, când fluxul de vizitatori atinge cote maxime.

Mai puţin aglomerată, străduţa dintre staţia de metrou şi Biblioteca lui Hadrian, unde se grupează mulţi dintre vânzătorii de duminică, oferă curioşilor un spectacol nu cu mult diferit de cel întâlnit în târgul propriu-zis, chiar dacă la scară redusă.

De aici, înaintând spre sud, se ajunge în Adrianou, strada paralelă cu linia de metrou, dincolo de care se zăreşte Porticul lui Attalos.

DSC01478

Porticul lui Attalos, văzut de pe Adrianou, strada paralelă cu linia de metrou nr. 1, Monastiraki, Atena

Intrarea în Agora antică e la doi paşi.

Scrie un comentariu

Din categoria Atena, Călătorii, Grecia, Lăcașe de cult, Monumente istorice, Muzee, Turism, Vacanţe

Din Pireu pe Acropole, prin Piaţa Syntagma

Venind în completarea vacanţei petrecute pe una dintre insulele greceşti, o incursiune în inima Atenei, înaintea întoarcerii acasă, constituie, fără doar şi poate, o experienţă de neratat pentru cei care păşesc pentru întâia oară în capitala elenă.

Pornind din Pireu în direcţia Pieţei Syntagma, iar de acolo spre Acropole, în 5-6 ore pot fi văzute: clădirea Parlamentului (Vouli) şi, cu puţin noroc, ceremonia de schimbare a gărzii la Mormântul soldatului necunoscut, Grădina naţională, Zappionul, Templul lui Zeus Olimpianul, Arcul lui Hadrian, Noul Muzeu al Acropolei, Teatrul lui Dionysos, Odeonul lui Herod Atticus, precum şi principalele monumente de pe Acropole (Templul Atenei Nike, Propileele, Partenonul şi Erehteionul).

Linia nr. 1 de metrou (verde) face legătura între portul Pireu şi Monastiraki, unde se coboară pentru continuarea călătoriei de la linia nr. 3 de metrou (albastru) până în Piaţa Syntagma (direcţia „Aeroport”).

Staţia de metrou din Pireu, punctul de plecare spre Piaţa Syntagma

Staţia de metrou din Pireu, punctul de plecare spre Piaţa Syntagma

În Pireu, staţia terminus a metroului se găseşte la suprafaţă, într-o clădire veche cu etaj, aducând cu o gară, amplasată la piciorul podului pietonal care traversează bulevardul din apropierea danei E8.

Traseul spre staţia de metrou din Pireu, situată la piciorul drept al podului pietonal

Drumul spre staţia de metrou din Pireu, amplasată la piciorul podului pietonal, pleacă din dreptul danei E8

Călătoria cu metroul până în Piaţa Syntagma nu durează mai mult de 30-40 minute, iar costul unui bilet, valabil timp de 90 minute pentru un număr nelimitat de conexiuni, este de 1,4 €.

Piaţa Syntagma este centrul Atenei moderne şi principalul punct de plecare spre siturile şi muzeele metropolei, situate pe o rază de 1-2 km în jurul acesteia.

Mărginită pe laturile de nord, sud şi vest de hoteluri de lux, bănci, sedii de companii aeriene şi cafenele, Piaţa Syntagma este despărţită de clădirea Parlamentului Republicii Elene (Vouli) de bulevardul Amalias.

Până de curând scena protestelor în masă îndreptate împotriva măsurilor de austeritate impuse de guvern, Piaţa Syntagma (Constituţiei) este locul cu cea mai puternică încărcătură socială din Grecia.   

Clădirea Parlamentului Republicii Elene (Vouli)

Actuala clădire a Parlamentului Republicii Elene (Vouli), o structură neoclasică cu 3 etaje, cu faţada vestică dând spre Piaţa Syntagma (Piaţa Constituţiei), este cea mai impunătoare construcţie din secolul al XIX-lea a Atenei.   

Proiectată de arhitectul curţii regale a Bavariei ca reşedinţă a primului rege al Greciei moderne, Otto I, clădirea din marmură pentelică ridicată pe dealul Boubounistra a fost finalizată în 1842. Din balconul acesteia, regale Otto I a proclamat prima Constituţie a Greciei.

Clădirea Parlamentului Republicii Elene, Atena

Clădirea Parlamentului Republicii Elene, Atena

Transformarea clădirii fostului „Palat Regal” în clădirea Parlamentului, misiune încredinţată în 1929 arhitectului A. Kriezis, a reprezentat o transformare radicală a construcţiei iniţiale.

În acelaşi an a început şi construcţia monumentului închinat soldatului necunoscut, situat în curtea oficială a clădirii Parlamentului.

Cea mai importantă schimbare adusă exteriorului clădirii vechiului palat a constat în adăugarea unei intrări nordice, în faţa căreia a fost construit un portic cu 6 coloane dorice, după modelul porticurilor ce decorează faţadele de vest şi de est ale clădirii.

Prima şedinţă parlamentară ţinută în noua clădire a avut loc la 1 iulie 1935.

Mormântul soldatului necunoscut

Inaugurat în data de 25 martie 1932, Mormântul soldatului necunoscut este păzit zi şi noapte de evzoni – soldaţi din Garda prezidenţială, cu atribuţii specifice.

Soldat din Garda Prezidenţială, de pază la Mormântul soldatului necunoscut, Atena

Soldat din Garda Prezidenţială, de pază la Mormântul soldatului necunoscut, Atena

Schimbarea gărzii la Mormântul soldatului necunoscut are loc din oră în oră, după un ceremonial conceput anume, presupunând mişcări elaborate, executate în tandem de 2-3 evzoni, care, pentru privitori, reprezintă un spectacol inedit.  

Ceremonia principală de schimbare a gărzii la Mormântul soldatului necunoscut are loc duminica la ora 11.00, când în curtea oficială a clădirii Parlamentului şi pe bulevardul Amalias se produce o adevărată desfăşurare de trupe.

Cu această ocazie, peste o sută de soldaţi şi ofiţeri din garda prezidenţială, îmbrăcaţi în costume destinate festivităţii de duminică, mărşăluiesc în jurul clădirii Paramentului în acordurile muzicii militare, spre deliciul turiştilor veniţi special în Piaţa Syntagma să imortalizeze evenimentul.

Uniforma tradiţională purtată de evzoni la festivitatea care are loc duminica se compune, în principal, din: farion – un soi de fes din postav roşu cu ciucure negru, ypodetes – cămaşă albă cu mâneci largi, fermeli – o vestă laborios lucrată manual, foustanella – o fustă executată din 30 m de material alb, pliat în 400 de cute, periskelides – ciorapi albi din lână, centură din piele, epiknemides – jartiere negre şi tsarouchia – încălţămintea tradiţională din piele roşie cu pampoane negre.

În timpul săptămânii, cămaşa albă, vesta şi fusta albă în pliuri sunt înlocuite de o tunică (doulamas) de culoare cafenie, vara, şi de o manta (doulamas) bleumarin, iarna.

De o parte şi de alta a sculpturii din marmură, înfăţişând trupul dezgolit al unui soldat căzut pe câmpul de luptă cu scutul în mână, sunt inscripţionate două citate din „Discursul funebru” atribuit de Tucidide lui Pericle.

Sculptura din marmură, înfăţişând trupul dezgolit al unui soldat căzut la datorie pe câmpul de luptă, Mormântul soldatului necunoscut, Atena

Sculptura din marmură, înfăţişând trupul dezgolit al unui soldat căzut la datorie pe câmpul de luptă, Mormântul soldatului necunoscut, Atena

Grădina naţională

Mărginind la est şi la sud Clădirea Parlamentului, iar la nord-est situl arheologic Olympion, fosta grădină a Palatului Regal, deschisă publicului larg în 1975 sub numele de Grădina naţională, este cel mai mare parc din centrul Atenei.

Grădina naţională, Atena

Grădina naţională, Atena

Construită în perioada 1838-1840 de un architect bavarez pentru prima regină a Greciei, Amalia, Grădina naţională, care acoperă în prezent cca 15,5 ha, constituie una dintre principalele atracţii pentru atenieni în zilele toride de vără şi nu numai.

În partea de sud a Grădinii naţionale, clădirea impunătoare a Zappionului, cu faţada amintind de un templu antic, atrage atenţia vizitatorilor.

Zappionul se numără printre cele mai prestigioase centre pentru expoziţii, conferinţe şi evenimente speciale din Europa.

Zappion, Atena

Zappion, Atena

Ridicat în perioada 1874-1878, prin contribuţia omului de afaceri Evangelos Zappas, spre a servi drept loc de desfăşurare a Jocurilor Olimpice moderne, Zappionul a găzduit competiţiile de scrimă din timpul Olimpiadei de vară din 1896, a funcţionat ca sat olimpic în perioada  Jocurilor Olimpice din 1906 şi a fost sediul comitetului pentru organizarea Jocurilor Olimpice din 2004. 

În mai 1979, în clădirea în stil neoclasic cu portic fals corintic a Zappionului a avut loc semnarea documentelor privind preaderarea Greciei la Uniunea Europeană.

Zappion, unul dintre cele mai prestigioase centre pentru expoziţii, conferinţe şi evenimente speciale din Europa

Zappion, unul dintre cele mai prestigioase centre pentru expoziţii, conferinţe şi evenimente speciale din Europa, Atena

Zappionul deţine în prezent 25 de săli, cea mai mare dintre acestea ocupând nu mai puţin de 984 m2.

Templul lui Zeus Olimpianul este situat la 700 m sud de Piaţa Syntagma şi la 500 m sud-est de Acropole.

Partenonul şi Erehteionul, văzute din situl arheologic Olympion, Atena

Alături de vestigii aparţinând unor băi romane, câtorva locuinţe, unei biserici din secolul al V-lea şi unei porţiuni din zidul de apărare al oraşului, Templul lui Zeus Olimpianul face parte din situl arheologic Olympion, care include, de altfel, şi Arcul lui Hadrian, monument amplasat în imediata apropiere.

Vestigii situate la nord de Templul lui Zeus Olimpianul, situl Olympion, Atena

Vestigii situate la nord de Templul lui Zeus Olimpianul, situl Olympion, Atena

Desăvârşit în perioada 124-132 d.Hr. prin grija împăratului roman Hadrian, Templul lui Zeus Olimpianul este cel mai mare templu antic din Atena şi, totodată, unul din cele mai mari temple antice din lume.

Templul lui Zeus Olimpianul, cel mai mare templu antic din Atena, situl Olympion

Templul lui Zeus Olimpianul, cel mai mare templu antic din Atena, situl Olympion

Monumentul măsura 110,35 m lungime şi 43,68 m lăţime şi era alcătuit din 104 coloane cu înălţimea de 17,25 m şi diametrul bazei coloanelor de 1,70 m.

DSCF1734

Templul lui Zeus Olimpianul, situl Olympion, Atena

Pe laturile înguste ale monumentului, construit din marmură pentelică, se regăseau 3 rânduri a câte 8 coloane, în timp ce laturile lungi cuprindeau 2 rânduri a câte 20 de coloane.

DSCF1735

Templul lui Zeus Olympianul, situl Olympion, Atena

13 dintre coloanele amplasate în colţul de sud-est al construcţiei şi 2 coloane din colţul de sud-vest sunt şi astăzi în picioare.

Cele două coloane de pa latura de sud-vest ale Templului lui Zeus Olimpianul păstrate intacte, situl Olympion

Cele două coloane de pe latura de sud-vest a Templului lui Zeus Olimpianul păstrate intacte şi coloana prăbuşită în 1852, situl Olympion, Atena

O altă coloană, provenită din colţul de sud-vest al monumentului, rămasă în picioare până în anul 1852, când a fost doborâtă de o furtună, poate fi văzută culcată la pământ.

Cea de a 16 coloană a Templului lui Zeus Olimpianul, doborâtă în timpul unei furtuni, situlu Olympion, Atena

Cea de a 16-a coloană a Templului lui Zeus Olimpianul, doborâtă de furtună, situl Olympion, Atena

In cella templului se găsea o statuie gigantică din aur şi fildeş reprezentându-l pe Zeus, alături de statuia la fel de impunătoare prin dimensiuni a împăratului Hadrian.

Templul lui Zeus Olimpianul, situl Olympion, Atena

Templul lui Zeus Olimpianul, situl Olympion, Atena

La sud de Templul lui Zeus Olimpianul, în zona sitului arheologic, au mai fost identificate ruinele a trei sanctuare, şi anume: Templul lui Apollo Delphinios (450 Î.Hr.), Templul lui Cronos şi Rheei (150 D.Hr.) şi, respectiv, Templul lui Zeus Panhellenios (131-132 D.Hr.).

Templul lui Zeus Olimpianul şi toate celelalte monumente aparţinând sitului arheologicOlympion pot fi vizitate zilnic în intervalul orar 8.00-15.00. Biletul, care permite accesul la: Acropole, Agora antică, Muzeul Arheologic Kerameikos, Biblioteca lui Hadrian, Kerameikos, Muzeul Agorei Antice, panta nordică a Acropolei, Agora romană, panta sudică a Acropolei şi Olympion, costă 12 €. Acesta este valabil timp de 4 zile.

Arcul lui Hadrian

Arcul monumental de 18 m înălţime, 13,5 m lăţime şi 2,30 m adâncime a fost ridicat de către atenieni în anul 131 D.Hr., nu departe de Templul lui Zeus Olimpianul, în cinstea împăratului Hadrian.

Arcul lui Hadrian, Partenonul şi Erehteionul, văzute din incinta sitului Olympion, Atena

Arcul lui Hadrian, Partenonul şi Erehteionul, văzute din incinta sitului Olympion, Atena

Arcul central, a cărui deschidere măsoară 6,20 m, este susţinut de pilaştri decoraţi cu capiteluri corintice.

DSCF2167

Arcul lui Hadrian, pe sub care se zăreşte Monumentul lui Lysikrates, Atena

Pilaştri de aceeaşi formă, dar mai înalţi, mărginesc în colţuri exteriorul edificiului.

Arcul central susţine, la rândul său, 2 coloane şi 4 pilaştri corintici, cu epistiluri ionice la capete şi un fronton triunghiular central.

DSCF1705

Arcul lui Hadrian, cu vedere la „oraşul lui Tezeu”, Atena

Pe blocurile din marmură pentelică ale epistilului sunt săpate două inscripţii, câte una de fiecare parte. Prima, amplasată pe partea dinspre Acropole (faţada vestică) a monumentului: „Aceasta este Atena, oraşul antic al lui Tezeu”, iar cea de a doua, situată pe partea sanctuarului: „Acesta este oraşul lui Hadrian, nu al lui Tezeu”.

Noul Muzeu al Acropolei

Situat la cca 400 m sud-est de Partenon, pe principala arteră pietonală care duce spre Acropole, Noul Muzeu al Acropolei este cea mai modernă construcţie ridicată în apropierea sitului antic.

Noul Muzeu al Acropolei, cea mai modernă construcţie ridicată în apropiere de Acropole

Noul Muzeu al Acropolei, Atena

Structura din beton, cu faţade din sticlă şi podele din marmură şi sticlă, clădită în decurs de 8 ani, cu un buget de 130.000.000  €, cuprinde un spaţiu de expunere de 10 ori mai mare decât cel existent în vechiul muzeu de pe Acropole.

Deschis în iunie 2009, muzeul expune pe cele 3 niveluri principale şi două niveluri intermediare: descoperiri provenite de pe versanţii dealului Acropole, o colecţie de descoperiri arhaice, artefacte şi sculpturi provenite din zona Erehteionului, Propileelor şi Templului Atenei Nike, precum şi descoperiri din perioada romană şi precreştină.

Întrucât clădirea muzeului este ridicată deasupra unei aşezări urbane de mari dimensiuni aparţinând sitului arheologic Makryianni, podeaua interioară şi exterioară, nu de puţine ori realizată din sticlă, lasă vederii excavaţiile realizate in situ.

Noul Muyeu al Acropolei, Atena

Noul Muzeu al Acropolei, Atena

Baza clădirii este susţinută de mai mult de 100 de stâlpi din beton, împlântaţi în fundament. La acest nivel se găseşte holul prin care se pătrunde în clădirea muzeului, spaţii destinate unor expoziţii temporare, magazinul muzeului şi diferite facilităţi oferite vizitatorilor.

19062013276

Baza clădirii, unde se găseşte holul prin care se face accesul în Noul Muzeu al Acropolei

Mijlocul clădirii, de formă trapezoidală în plan, este un spaţiu dublu ca înălţime, care atinge nu mai puţin de 10 m. Acesta găzduieşte colecţiile datând din perioada arhaică până în perioada romană târzie. Un bar şi un restaurant cu terasă având vedere la Acropole sunt amplasate la un etaj intermediar, alături de o librărie.

Partea superioară a clădirii, de formă rectangulară, înconjurată de pereţi din sticlă, expune în lumină naturală Galeria Partenonului, având mai mult de 7 m înălţime şi o suprafaţă de bază de 2.050 m2. Galeria Partenonului păstrează aceeaşi orientare cu templul de pe Acropole.

Aici, structura de beton a clădirii, care străpunge toate nivelurile, devine suport pentru sculpturile din marmură ale frizei Partenonului. Structura permite pătrunderea luminii naturale la Cariatidele expuse cu un nivel mai jos.

Ultimul nivel al muzeului, care găzduieşte Galeria Partenonului, oferă o imagine panoramică de neegalat asupra vechii Acropole şi asupra Atenei moderne, deopotrivă.

În sala de proiecţii a muzeului, un documentar, subtitrat în câteva limbi de circulaţie internaţională, prezintă vizitatorilor detalii legate de construcţia Partenonului.

În urmă cu un an, Noul Muzeu al Acropolei a fost premiat pentru programul inovator de restaurare şi conservare a Cariatidelor de către Institutul Internaţional pentru Conservare.

În perioada 1 aprilie – 31 octombrie, Noul Muzeu al Acropolei poate fi vizitat de marţi până duminică între orele 8.00 – 20.00. În zilele de vineri, programul se prelungeşte până la ora 22.00.

În perioada 1 noiembrie  – 31 martie, muzeul poate fi vizitat de marţi până joi între orele 9.00 – 17.00, iar sâmbăta şi duminica între orele 9.00 – 20.00.  În zilele de vineri, programul muzeului este 9.00 – 22.00.

Preţul unui bilet este de 5 €.

Peste drum de Noul Muzeu al Acropolei, pe versantul sudic al Acropolei, se află situl arheologic care reuneşte monumente cu o marcantă semnificaţie în activitatea artistică, spirituală şi religioasă a Atenei antice. Printre acestea se numără: Odeonul lui Pericle, Sanctuarul şi Teatrul lui Dionysos, Asklepionul, Galeria (Stoa) lui Eumenes şi, nu în ultimul rând, Odeonul lui Herod Atticus.

Intrarea în situl arheologic care reuneşte monumentele de pe versantul sudic al Acropolei (plan secund), vedere din faţa Noului Muzeu al Acropolei, Atena

Intrarea în situl arheologic care reuneşte monumentele de pe versantul sudic al Acropolei (plan secund), vedere din faţa Noului Muzeu al Acropolei, Atena

Teatrul lui Dionysos

Teatrul lui Dionysos este una dintre cele mai vechi construcţii destinate reprezentaţiilor în aer liber din Atena.

Teatrul lui Dionysos, vedere dinspre nord, Atena

Teatrul lui Dionysos, vedere dinspre nord, Atena

Edificiul a dobândit forma actuală în secolul al IV-lea Î.Hr. şi a fost modernizat în perioada elenistică prin adăugarea, în primele rânduri, a unor tronuri din marmură, elaborat sculptate, având inscripţionate numele demnitarilor şi preoţilor cărora le erau destinate.

DSCF1766

Tronuri din marmură, elaborat sculptate, adăugate în primele rânduri ale auditoriumului, în perioada elenistică, Teatrul lui Dionysos, Atena

Tronurile din marmură, păstrate până astăzi în incinta teatrului, se crede că reprezintă copii romane ale versiunilor originale, mai vechi.

DSCF1762

Tronuri din marmură destinate demnitarilor în Teatrul lui Dionysos, Atena

În perioada romană, a fost construită o nouă scenă, a fost pavată cu marmură podeaua din spaţiul alocat orchestrei, iar noi locuri de onoare au fost adăugate în apropierea orchestrei.

DSCF1765

Podeaua din marmură adăugată în spaţiul alocat orchestrei în perioada romană, Teatrul lui Dionysos, Atena

Teatrul lui Dionysos putea găzdui 17.000 de spectatori, veniţi să asiste la concursuri de teatru.

Aceste competiţii de artă dramatică aveau loc între autori, care trebuiau să prezinte trei tragedii şi o piesă satirică. Nu de puţine ori, cele trei opere dramatice aparţinând aceluiaşi autor aveau legătură una cu alta, cum a fost cazul trilogiei Orestia scrise de Eschil, care a câştigat concursul desfăşurat în Teatrul lui Dionysos, în anul 458 Î.Hr.

Zidul de la intrarea în Teatrul lui Dionysos şi o statuie ridicată în onoarea unuia dintre câştigătorii concursului de artă dramatică, Teatrul lui Dionysos, Atena

Zidul de la intrarea în Teatrul lui Dionysos şi o statuie ridicată în onoarea unuia dintre câştigătorii concursului de artă dramatică, Teatrul lui Dionysos, Atena

Printre participanţii la aceste competiţii s-au numărat dramaturgi, a căror operă de o excepţională valoare a supravieţuit peste timp: Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan.

Edificiul a fost distrus în perioada bizantină,.

Accesul la monumentele sitului arheologic de pe versantul sudic al Acropolei este permis zilnic în intervalul orar 8.00-15.00.  Biletul, care permite accesul la: Acropole, Agora antică, Muzeul Arheologic Kerameikos, Biblioteca lui Hadrian, Kerameikos, Muzeul Agorei antice, panta nordică a Acropolei, Agora romană, panta sudică a Acropolei şi Olympion, costă 12 €. Acesta este valabil timp de 4 zile.

 Odeonul lui Herod Atticus

Construit de Herod Atticus în memoria soţiei sale, Regilla, în secolul al II-lea D.Hr., monumentul este al treilea de acest fel ridicat în Atena antică, după Odeonul lui Pericle de pe versantul sudic al Acropolei şi Odeonul lui Agrippa din Agora antică.

DSCF1790Odeonul găzduia, în principal, festivaluri muzicale, la care puteau să ia parte mai mult de 5.000 de spectatori.

Auditoriumul săpat în piatră, având un diametru de 76 m, era împărţit în două sectoare (diazomata), numărând câte 32 de rânduri fiecare. Cele două sectoare erau separate de un coridor cu lăţimea de 1,20 m.

Auditoriumul împărţit în două sectoare a câte 32 de rânduri, Odeonul lui Herod Atticus, Atena

Auditoriumul împărţit în două sectoare a câte 32 de rânduri, Odeonul lui Herod Atticus, Atena

Spaţiul destinat orchestrei, de formă semicirculară, având diametrul de 19 m, era pavat cu marmură albă.

Zidul din spatele scenei, care s-a păstrat până la înălţimea de 28 m, se ridica peste trei niveluri şi era decorat la partea superioară cu deschideri arcuite, iar la partea inferioară cu porticuri cu câte trei coloane şi nişe în care erau amplasate statui.

DSCF1783

Scena era flancată de scări, care duceau spre sectorul de la partea superioară a auditoriumului.

Acoperişul din lemn de cedru al auditoriumului, cu raza de 38 m, nu era prevăzut cu sisteme de fixare la interior, realizare greu de egalat, chiar şi în prezent.

La est, Odeonul lui Herod Atticus comunica cu „Galeria lui Eumenes”, edificiu construit cu 3 secole mai devreme de regale Pergamului.

Odeonul lui Herod Atticus şi "Galeria lui Eumenes (dreapta), Atena

Odeonul lui Herod Atticus şi „Galeria lui Eumenes (dreapta), Atena

Monumentul a fost distrus în anul 267 Î.Hr., iar de atunci nu a mai fost reconstruit.

Restaurat la începutul anilor `50 cu marmură provenită din zona sitului arheologic de pe versantul sudic al Acropolei, Odeonul lui Herod Atticus găzduieşte începând din anul 1957 festivaluri de artă (concerte, spectacole, piese de teatru), cele din ultimii ani legate de Festivalul de teatru, muzică şi dans de la Atena, eveniment desfăşurat anual în perioada iunie-septembrie.

Odeonul lui Herod Atticus, vedere dinspre sud, Atena

Odeonul lui Herod Atticus, vedere dinspre sud, Atena

Monumentul, care domină versantul sudic al Acropolei, poate fi admirat atât dinspre sud, pe unde se face accesul în perioada evenimentelor, cât şi dinspre nord, de pe treptele ce urcă spre Acropole.

Odeonul lui Herod Atticus, vedere dinspre nord, Atena

Odeonul lui Herod Atticus, vedere dinspre nord, Atena

Acropole

Accesul pe Acropole se face din artera pietonală (Dionysiou Areopagitou), care porneşte din dreptul Arcului lui Hadrian şi trece prin faţa Noului Muzeu al Acropolei, prin situl arheologic ce cuprinde monumentele de pe versantul sudic sau pe la vest de Odeonul lui Herod Atticus.

Calea de acces spre Acropole pe la vest de Odeonul lui Herod Atticus

Calea de acces spre Acropole pe la vest de Odeonul lui Herod Atticus

Ambele căi de acces oferă o excelentă vedere de ansamblu, de la nord la sud, a Odeonului lui Herod Atticus, înainte de ascensiunea spre Templul Atenei Nike.

DSCF2193

Turişti care admiră Odeonul lui Herod Atticus, de pe calea de acces spre Templul Atenei Nike, Acropole

Situl arheologic de pe Acropole poate fi vizitat zilnic în intervalul orar 8.00-19.00.

Biletul, pe baza căruia se face intrarea la Acropole, Agora antică, Muzeul Arheologic Kerameikos, Biblioteca lui Hadrian, Kerameikos, Muzeul Agorei antice, panta nordică a Acropolei, Agora romană, panta sudică a Acropolei şi Olympion, costă 12 €. Acesta este valabil 4 zile, în condiţiile în care fiecare sit/muzeu poate fi vizitat o singură dată.

Biletele la preţ redus (6 €) sunt destinate: studenţilor din ţări care nu fac parte din Uniunea Europeană, persoanelor în vârstă de peste 65 de ani şi părinţilor care-şi însoţesc copiii din şcoala elementară în scop educativ.

Intrarea este liberă pentru: copii şi tineri cu vârsta până la 18 ani, studenţi din ţări care fac parte din Uniunea Europeană, jurnalişti, însoţitori ai persoanelor cu dizabilităţi, profesori care însoţesc grupuri de elevi din toate gradele de învăţământ.

Timpul necesar vizitării Acropolei este de maxim 2 ore.

Prezentarea principalelor monumente ale sitului Acropole implică, datorită importanţei şi numărului mare de informaţii, un articol special.

Scrie un comentariu

Din categoria Atena, Călătorii, Grecia, Monumente istorice, Muzee, Turism, Vacanţe

Vacanţă pe insula Egina (Aegina)

De forma unui triunghi isoscel cu latura de aproximativ 14 km şi vârfurile îndreptate spre apus, răsărit şi miazăzi, Egina (Aegina) este cea mai mare dintre insulele Saronice şi cea mai apropiată de portul Pireu.

Situată la 40 de minute distanţă de capitala elenă, insula primeşte zilnic vizitatori din toate colţurile lumii.

Feriboturi ancorate în portul Egina (Aegina), din care debarcă zilnic mii şi mii de pasageri sosiţi din Pireu, insula Egina (Aegina)

Feriboturi ancorate în portul Egina (Aegina), din care debarcă zilnic mii şi mii de pasageri sosiţi din Pireu, insula Egina (Aegina)

Majoritatea acestora – pelerini veniţi la Mânăstirea „Sfântul Nectarie” şi turişti aflaţi în croazieră pe trei dintre insulele Saronice, între care şi Egina, nu poposesc pe insulă mai mult de câteva ore.

Restul sunt atenieni şi turişti străini, care preferă să petreacă pe insulă 1-2 săptămâni de vacanţă, departe de zgomotul aglomerărilor urbane în care trăiesc.

P1530487

Oraşul-port Egina (Aegina), văzut din dreptul bisericii Panagitsa, insula Egina

Motivul este lesne de înţeles, pentru că, în pofida faptului că pe insulă acostează zilnic feriboturi, ambarcaţiuni rapide şi vase de croazieră, aşezările de aici păstrează încă intactă atmosfera orăşelelor patriarhale.

P1530780

Micul parc şi capela cu două cupole închinată Sf. Nicolae – ocrotitorul marinarilor, din portul turistic Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Principalele destinaţii de vacanţă de pe insulă sunt: Egina (Aegina), Agia Marina şi Perdika.

Accesul pe insula Egina (Aegina) este extrem de facil, din Pireu existând conexiuni directe cu porturile: Egina (Aegina), Souvala şi Agia Marina.

Egina (Aegina) – capitala insulei

Capitala şi, totodată, principalul port al insulei, în care ancorează ambarcaţiunile cu plecare din Pireu, este un orăşel cu puţin peste 7.000 de locuitori permanenţi, care îşi câştigă existenţa din turism, servicii şi comerţul cu fistic.

P1530791

Oraşul Egina (Aegina), cu clădiri în culori pastel, şi portul turistic cu bisericuţa închinată Sf. Nicolae – vedere dinspre mare, insula Egina (Aegina)

Fisticul de Egina„, cultivat pe insulă de mai bine de 150 de ani, este înregistrat la Comisia Europeană pentru agricultură şi dezvoltare rurală drept un produs cu origine protejată (PDO) încă din 1996.

P1530476

Stand amplasat în faţa unui magazin care comercializează fistic de Egina şi produse pe bază de fistic de Egina, insula Egina (Aegina)

Proaspăt ori prăjit cu sare sau fără, cu aromă de lămâie sau fără, vărsat sau preambalat în pungi de 500 g sau 1 kg, fisticul este cel mai vîndut produs de pe tarabele din jurul portului. Preţul unui kilogram de fistic prăjit în coajă, fără adaos de sare, este de 10 €.

Strada principală, paralelă cu marea, este mărginită de un şir de clădiri cu etaj, balcoane şi faţade în culori pastel, îmbinând stilul tradiţional cu cel neoclasic, mărturie a contribuţiei aduse la dezvoltarea aşezării de Ioannis Kapostrias – guvernator în perioada când Egina (Aegina) a fost capitala Greciei (1828-1829).

Această prezentare necesită JavaScript.

La parterul acestora, cofetării, baruri, taverne, restaurante şi mici magazine îşi aşteaptă răbdătoare clienţii.

P1530451

Cofetăriile, barurile şi tavernele de pe strada principală au vedere la portul turistic din Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Un frappe servit alături de o sticlă de apă plată, rece ca gheaţa, într-una din terasele cu vedere la port nu costă mai mult de 3 €.

P1530446

Terasă cu vedere la portul turistic din Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

De un farmec cu totul aparte se bucură străduţele înguste din spatele străzii principale, în lungul cărora se aliniază de-a valma: brutării, ateliere de ceramică, frizerii, precum şi zeci de magazine specializate în vânzarea de produse de uz casnic, grădinărit, electrice, mobilă, articole de pescuit, un hotel şi chiar un muzeu de folclor.

P1530501

Magazin cochet decorat, situat la parterul unei case tradiţionale de pe una din străduţele secundare, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

In dreapta unei intersecţii, un turn vechi de cel puţin două secole, tencuit în roz, atrage atenţia vizitatorilor. Clădirea, cunoscută sub numele de „Turnul lui Markellos”, a servit drept sediu pentru scurt timp guvernului condus de Ioannis Kapostrias.

P1530510

„Turnul lui Markellos”, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Venind dispre mare, aşezarea este dominată către nord de dealul Kolona, străjuit de singura din cele 34 de coloane ale „Templului lui Apollo” (secolul al VI-lea Î.Hr.) păstrată intactă şi conservată astăzi în cadrul sitului arheologic Kolona (“coloană”, în traducere din limba greacă).

P1530836

„Kolona”, singura coloană rămasă în picioare a „Templului lui Apollo”, văzută dinspre mare, „Templul lui Apollo”, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Coloana de 7 m înălţime, sculptată în gresie de culoare albă-cenuşie poate fi zărită de pe vasele care sosesc în Egina cu mult înainte ca acestea să acosteze în port.

P1530715

„Kolona”, „Templul lui Apollo”, situl arheologic Kolona, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

P1530714

„Templul lui Apollo”, situl arheologic Kolona, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Pe dealul Kolona, locul Acropolei şi centrul religios al oraşului antic Egina (Aegina), cercetările arheologice au evidenţiat prezenţa a mai mult de zece aşezări, prima datând din secolul al III-lea Î.Hr.

P1530694

Aşezări şi coloana „Templului lui Apollo” (în fundal), situl arheologic Kolona, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

În aceeaşi zonă, pe lângă coloana Templului lui Apollo, au mai fost identificate câteva clădiri şi fundaţiile a două alte temple închinate lui Dionisos şi zeiţei Artemis.

P1530708

Portul oraşului Egina (Aegina), văzut de pe dealul Kolona, situl arheologic Kolona, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Muzeul de arheologie – primul de acest fel din Grecia, amplasat la intrarea în situl arheologic, găzduieşte în cele trei săli principale o valoroasă colecţie de artefacte (vase colorate, lămpi, arme şi monede), precum şi un excepţional monument votiv dedicat „Templului lui Apollo”.

Sculptura din marmură, reprezentând un sfinx cu cap de femeie şi trup pe jumătate de leu şi pe jumătate de vultur, aparţinând perioadei clasice timpurii (anul 460 Î.Hr.), constituie piesa de rezistenţă a edificiului.

P1530683

Sfinxul cu cap de femeie şi trup pe jumătate de leu şi pe jumătate de vultur, monument votiv dedicat Templului lui Apollo, Muzeul de arheologie din Egina

Accesul în situl arheologic şi în muzeu este permis de marţi până duminică între orele 8.00-15.00, iar taxa de intrare este de 3 €.

În vecinătatea sitului arheologic Kolona, spre sud şi spre nord, şi începând din dreptul bisericii Panagitsa spre sud se întind cele trei plaje ale oraşului Egina: Avra, Kolona şi, respectiv, Panagitsa.

P1530736

Plaja Kolona, situată la nord de situl arheologic Kolona, Egina (Aegina), insula Egina

P1530434

Plaja Avra, situată între port şi situl arheologic Kolona, Egina (Aegina), insula Egina

P1530491

Plaja Panagitsa, situată în dreptul bisericii cu acelaşi nume, Egina (Aegina)

Agia Marina

La nici 20 de minute distanţă cu maşina de capitală, în Agia Marina se găseşte cea mai lungă plajă cu nisip de pe insula Egina (Aegina).

P1530006

Plaja din Agia Marina, insula Egina (Aegina)

În mai 2013, „Fundaţia de educaţie pentru mediul înconjurător” (FEE) i-a acordat plajei din Agia Marina, una dintre primele plaje pe care s-a dezvoltat turismul în insula Egina (Aegina), certificatul „Blue Flag”, pentru îndeplinirea celor mai înalte standarde privind calitatea apei, siguranţa, educaţia pentru mediu, informarea în acest sens, precum şi serviciile asigurate turiştilor.

P1530072

Plaja din Agia Marina, certificată cu „Blue Flag” în mai 2013, insula Egina (Aegina)

Certificatul „Blue Flag” obţinut de plaja din Agia Marina este primul de acest fel acordat unei plaje de pe insula Egina şi, totodată, din grupul insulelor Saronice.

Nisipul plajei din Agia Marina este extrem de fin, apa limpede, iar intrarea, cel puţin până la adâncimea de 1,80 m, cât se poate de lină.

P1530064

Plaja din Agia Marina, insula Egina (Aegina)

Închirierea a două şezlonguri şi a unei umbrele spre capătul sudic al plajei din Agia Marina costă 5 € pentru întreaga zi.

Singura problemă din zona plajei o constituie peisajul dezolant, creat de o baterie de clădiri abandonate, rămase neterminate din perioada anilor `60.

DSCF2405

Clădiri neterminate, abandonate de 40 de ani în vecinătatea plajei din Agia Marina, insula Egina (Aegina)

Aşezarea, dispusă sub formă de amfiteatru deasupra golfului, este populată pe timpul verii de atenienii care şi-au construit aici case de vacanţă, dar şi de turiştii boemi, care revin an de an, îndrăgostiţi de atmosfera patriarhală a zonei.

Agia Marina, insula Egina

Agia Marina, insula Egina

Din strada principală, constând dintr-o înşiruire de cafenele, taverne, brutării, magazine de suveniruri, decoraţiuni, articole de îmbrăcăminte din bumbac cultivat în Grecia, câteva minimarket-uri, o firmă de închirieri maşini şi o farmacie, se ajunge spre port, plajă şi biserică, principalele puncte de interes ale aşezării.

Tavernă tradiţională din portul Agia Marina, insula Egina (Aegina)

Tavernă tradiţională din portul Agia Marina, insula Egina (Aegina)

Pe timpul verii, legătura între Agia Marina şi Pireu este asigurată de vasul de pasageri „Alexandros”, care parcurge distanţa dintre cele două porturi în 60-90 minute.

P1530017

Sosirea vasului de pasageri „Alexandros” în portul Agia Marina, insula Egina (Aegina)

Templul Aphaiei

Situat la 2 km nord de Agia Marina, pe vârful unui deal acoperit de o pădurice de pini, „Templul Aphaiei” constituie cel mai important monument din sanctuarul închinat zeiţei cu acelaşi nume, din perioada miceniană şi până în prezent.

P1530368

Faţada sudică,”Templul Aphaiei”, insula Egina (Aegina)

Potrivit mitologiei, Aphaia, identificată drept fiica lui Zeus şi a Karmei, aruncându-se în mare pentru a scăpa de Minos, a cărui iubire nu o împărtăşea, a ajuns în Aegina, unde s-a ascuns într-o peşteră.

P1530385

Colonadele cellei, „Templul Aphaiei”, insula Egina (Aegina)

Un excelent exemplu de arhitectură dorică, monumentul, ridicat în anul 480 Î.Hr., înainte de bătălia de la Salamina, se află într-o stare bună de conservare, 24 din cele 36 de coloane ale acestuia fiind şi astăzi în picioare.

P1530371

Friză dorică in situ, „Templul Aphaiei”, insula Egina (Aegina)

O rampă din piatră duce la platforma înălţată pe trei rânduri de trepte în scopul evitării umidităţii.

P1530374

Rampa din piatră prin intermediul căreia se realiza intrarea în templu şi legătura cu altarul pentru sacrificii, „Templul Aphaiei”, insula Egina (Aegina)

Templul, clădit din blocuri sculptate de gresie poroasă provenită de pe insulă, a servit drept model pentru construcţia Partenonului şi a altor câteva temple din Grecia, Asia şi sudul Italiei.

Se spune că în zilele senine, din vârful dealului pe care se înalţă monumentul, privind spre Atena, se poate vedea Partenonul, iar cu puţin noroc şi „Templul lui Poseidon” de la Cap Sounio.

DSCF2086

Atena (?), întrezărită de pe dealul unde este situat „Templul Aphaiei”, insula Egina

Din păcate, ipoteza conform căreia „Templul Aphaiei” ar face parte, alături de Partenon şi „Templul lui Poseidon” de la Cap Sounio, din aşa numitul „triunghi sacru al antichităţii” nu este susţinută de oamenii de ştiinţă.

Situl arheologic care cuprinde „Templul Aphaiei” poate fi vizitat zilnic între orele 8.00-17.00, iar  muzeul doar de marţi până duminică între orele 10.30-13.30. Taxa de vizitare este de 4 € pentru un adult.

Mânăstirea „Sfânta Treime”(„Sfântul Nectarie”) şi biserica „Sfântul Nectarie”  din Egina

Sfântul Nectarie Taumatologul (1846-1920) este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ortodocşi contemporani din Grecia, cunoscut pentru miracolele înfăptuite, printre acestea numărându-se, cu precădere, tămăduirea bolnavilor incurabili.

Primul dintre cele peste 2.000 de minuni, care i-au fost atribuite, s-a petrecut imediat după trecerea sa în nefiinţă, când, după atingerea veşmintelor sale, un bolnav paralizat s-a ridicat din pat complet vindecat.

P1530260

Biserica „Sfântul Nectarie”, unul dintre cele mai populare locuri de pelerinaj din Grecia, Kontos, insula Egina (Aegina)

La moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său se închină zilnic credincioşi din întrega lume, făcând din mânăstirea „Sfânta Treime”(„Sfântul Nectarie”) şi biserica „Sfântul Nectarie” din insula Egina cele mai populare locuri de pelerinaj din Grecia.

Ziua Sfântului Nectarie Taumatologul este prăznuită în fiecare an pe 9 noiembrie.

P1530238

Intrarea în Mânăstirea „Sfânta Treime”(„Sfântul Nectarie”), Kontos, insula Egina

Cu un secol în urmă, Sfântul Nectarie a pus bazele mânăstirii „Sfânta Treime”, care se înalţă astăzi în zona Kontos din interiorul insulei Egina (Aegina). 

Mânăstirea „Sfânta Treime”, în care Sfântul Nectarie şi-a petrecut ultimii 12 ani din viaţă, adăposteşte în capelele sale mormântul din marmură în care a fost depus iniţial trupul sfântului, precum şi capul acestuia.

P1530234

Capela în care se află mormântul Sfântului Nectarie, mânăstirea „Sfânta Treime”, Kontos, insula Egina (Aegina)

Odată ce pătrund în capela din drepta intrării în Mânăstirea „Sfânta Treime”, mulţi credincioşi obişnuiesc să-şi lipească urechea de piatra mormântului Sfântului Nectarie, aşteptând în tăcere să primească binecuvântarea acestuia.

P1530237

Capela dublă, cu două intrări, care adăposteşte chivotul cu capul Sfântului Nectarie, mânăstirea „Sfânta Treime”, Kontos, insula Egina (Aegina)

Tot aici se găseşte chilia în care Sfântul Nectarie a trăit până la vârsta de 74 de ani, binecuvântându-i şi ajutându-i pe cei aflaţi în suferinţă.

P1530232

Agheasmatarul amplasat în faţa capelei unde se află mormântul Sfântului Nectarie, mânăstirea „Sfânta Treime”, Kontos, insula Egina (Aegina)

Complexul mânăstirii mai cuprinde: două magazine de obiecte bisericeşti (icoane, lumânări, ulei sfinţit de la candela Sfântului Nectarie, cărţi şi vederi), o casă de oaspeţi, destinată găzduirii timp de o noapte, cel mult două, a pelerinilor sosiţi de departe, şi chiliile maicilor, care se îngrijesc de nevoile celor ce caută aici mângâierea şi vindecarea.

P1530245

Biserica „Sfântul Nectarie”, văzută dinspre mânăstirea „Sfânta Treime”, Kontos, insula Egina (Aegina)

Din vârful dealului Xantos, pe care este amplasată mânăstirea „Sfânta Treime”, împrejurimile se dezvăluie în întreaga lor splendoare.

Mai jos de  mânăstirea „Sfânta Treime” se află biserica „Sfântul Nectarie”, un edificiu masiv, amintind de o catedrală, construit în memoria Sfântului Nectarie.

P1530256

Biserica „Sfântul Nectarie”, Kontos, insula Egina (Aegina)

Moaştele Sfântului Nectarie, care se găsesc în biserica „Sfântul Nectarie” din Egina, sunt vizitate lunar de mii de credincioşi, veniţi din toate colţurile lumii, inclusiv din România.

Racla cu moaştele Sfântului Nectarie, Biserica "Sfântul Nectarie", Kontos, insula Egina (Aegina)

Racla cu moaştele Sfântului Nectarie, Biserica „Sfântul Nectarie”, Kontos, insula Egina

Biserica „Sfântul Nectarie” şi mânăstirea „Sfânta Treime” („Sfântul Nectarie”)  se găsesc la jumătatea distanţei dintre Egina (Aegina) şi Agia Marina, cu acces direct din şoseaua principală a insulei.

Uşile celor două edificii sunt deschise zilnic, fără întrerupere, începând cu ora 5.30 dimineaţa şi până la ora 20.30. Intrarea este liberă.

Paleochora (Paliachora)

Căţărate la câteva sute de metri înălţime, pe versantul unui deal din apropierea mânăstirii Sfântul Nectarie, 36 de bisericuţe, aflate în diferite stadii de degradare, stau mărturie peste timp a existenţei fostei capitale a insulei Egina (Aegina) din perioada secolelor IX – XIX D.Hr., cunoscută sub numele de Paleochora (în traducere din limba greacă „oraşul vechi”).

P1530270

Versantul dealului pe care s-a aflat capitala insulei Egina (Aegina), începând cu secolul al IX-lea şi până în secolul al XIX-lea, Paleochora, insula Egina (Aegina)

Amplasate la est, vest şi sud, în jurul cetăţii fortificate, care domină de la 355 m Paleochora, bisericile sunt vizibile din şoseaua principală a insulei, care leagă portul Egina (Aegina) de Agia Marina.

P1530271

Biserica „Agios Haralambos” (prim plan), Paleochora, insula Egina (Aegina)

Stabilirea aşezării în această zonă deluroasă, începând cu secolul al IX-lea D.Hr., a fost determinată de invaziile masive ale piraţilor sarazini.

Marea, văzută din dreptul bisericii "Agia Varvara", Paleochora, insula Egina

Marea, văzută din dreptul bisericii „Agia Varvara”, Paleochora, insula Egina

Din 365 de biserici – câte una pentru fiecare zi din an, câte se presupune că ar fi existat în Paliachora, doar prezenţa a 70 este confirmată.

P1530311

Biserica „Panagia tou Giannoulis”, Paleochora, insula Egina (Aegina)

Cele peste 800 de case ale oraşului, care ocupau întreg versantul de sud-vest al dealului, au fost transformate în mormane de pietre de-a lungul celor două secole, de când fosta capitală a insulei a fost abandonată, odată cu redobândirea independenţei Greciei.

Majoritatea bisericilor rămase în picioare sunt biserici în formă de navă simplă, dar există şi câteva biserici duble, cu două altare, şi edificii în formă de cruce, cu o cupolă.

P1530362

Biserica „Timios Stavros”, Paleochora, insula Egina (Aegina)

Potrivit unei evaluări de dată recentă, 14 dintre bisericile aşezării medievale sunt în stare bună, 7 se prezintă într-o stare satisfăcătoare, 6 sunt greu accesibile, iar 7 sunt în ruină. 6 dintre bisericile aflate în stare bună şi satisfăcătoare sunt închise.

Legătura între vechile edificii de cult se realiza prin intermediul unor cărări pietruite („kalderimia„), majoritatea mărginite de ziduri din piatră şi arbori răzleţi.

P1530315

Cărările pietruite, prevăzute pe alocuri cu trepte, prin intermediul cărora se ajungea de la o biserică la alta, Paleochora, insula Egina (Aegina)

În câteva din cele 33 de biserici deschise vizitatorilor, pot fi văzute fresce datând din secolele XIII – XVIII D.Hr., mai mult sau mai puţin deteriorate.

Frescă din secolul al XIV-lea, reprezentându-l pe Agios Georgios (sfântul Gheorghe), ucigând balaurul, biserica "Agios Ioannis Prodromos", Paleochora, insula Egina

Frescă din secolul al XIV-lea, reprezentându-l pe Agios Georgios (sfântul Gheorghe), ucigând balaurul, biserica „Agios Ioannis Prodromos”, Paleochora, insula Egina

Frescele din bisericile Agios Georgios Katholikos şi Agios Dionysios sunt păstrate, în mod surprinzător intacte.

Biserica "Agios Dionysios" ("Panagia Episkopi), Paleochora, insula Egina (Aegina)

Biserica „Agios Dionysios” („Panagia Episkopi), Paleochora, insula Egina (Aegina)

Biserica Agios Georgios Katholikos, datată 1533, domina piaţa aşezării, aşa-numita „foro„, al cărei nume derivă din latinescul „forum”.

Biserica "Agios Georgios Katholikos", Paleochora, insula Egina (Aegina)

Biserica „Agios Georgios Katholikos”, Paleochora, insula Egina (Aegina)

Biserica Agios Dionysios (Panagia Episkopi), datând de dinainte de secolul al XIV-lea, oferă o privelişte fascinantă asupra văii de la baza versantului, cât şi asupra mării.

P1530337

Souvala, o mică aşezare de pescari din nordul insulei Egina, văzută din dreptul bisericii „Agios Dionysios” („Panagia Episkopi), Paleochora, insula Egina (Aegina)

De o excepţională valoare ştiinţifică, istorică, arheologică şi artistică, Paleochora (Paliachora) impresionează prin unicitate şi pitoresc, în egală măsură.

 Biserica "Sfântul Nectarie" şi mînăstirea "Sfântul Nectarie",  văzute de pe dealul unde se găsea altădată capitala insulei Egina (Aegina), Paleochora, insula Egina (Aegina)

Biserica „Sfântul Nectarie” şi mînăstirea „Sfântul Nectarie”, văzute de pe dealul unde se găsea altădată capitala insulei Egina (Aegina), Paleochora, insula Egina (Aegina)

Paleochora se găseşte la cca 1 km de Mânăstirea „Sfânta Treime”(„Sfântul Nectarie”). Accesul se face din şoseaua care duce la Divizia de pompieri, de lângă biserica „Timios Stavros”.

Perdika

Perdika, o veche aşezare de pescari, situată la 10 km sud de Egina (Aegina), se detaşează net de celelalte localităţi ale insulei prin farmecul natural şi atmosfera relaxantă, cu care îşi încântă vizitatorii.

Perdika insula Egina

Perdika insula Egina

Casele tradiţionale de formă cubică, vopsite în alb, înşiruite deasupra golfului ca într-un amfiteatru, zecile de taverne pescăreşti, ouzerii, baruri şi cafenele cu vedere la portul de iahturi, străduţele pietonale pietruite, peisajul aproape sălbatic şi, nu în ultimul rând, panorama deschisă asupra mării şi insulei Moni, atrag în Perdika numeroşi iubitori ai vacanţelor liniştite, petrecute într-un cadru natural de excepţie.

Portul iahturilor din Perdika, insula Egina

Portul iahturilor din Perdika, insula Egina

Nu puţini sunt aceia care, după ce ajung prima dată în Perdika, se îndrăgostesc iremediabil de frumuseţea tulburătoare a locului, revenind acolo an de an.

Priveliştea oferită asupra insulei Moni din capătul sudic al peninsulei Perdika, insula Egina (Aegina)

Priveliştea oferită asupra insulei Moni din capătul sudic al peninsulei Perdika, insula Egina (Aegina)

O construcţie mai puţin obişnuită, amplasată în capătul peninsulei, la sud de golf , „Camera obscură”, aduce o notă aparte aşezării.

„Camera obscură” este o clădire de formă cilindrică, cu diametrul bazei de 7 m, a cărei unică încăpere este prevăzută cu 12 deschizături microscopice, practicate în pereţi.

"Camera obscură", Perdika, insula Egina

„Camera obscură”, Perdika, insula Egina

Lumina pătrunde prin aceste orificii, iar interiorul capteză imagini răsturnate din exterior la 360o, proiectându-le pe 12 ecrane semi-transparente, atârnate din tavan.

„Camera obscură”, construită pe fundaţia unei baze militare anti-aeriene din timpul celui de al II-lea război mondial, a fost instalată în Perdika cu 10 ani în urmă.

Prima de acest gen din Grecia şi unica din lume, care oferă o imagine panoramată de 360o, „Camera obscură” din Perdika merită, fără doar şi poate, atenţia vizitatorilor. Intrarea este liberă.

Preţul serviciilor de cazare în hotelurile de categoria 3* din Egina (Aegina), Agia Marina şi Perdika, contractate individual, nu depăşeşte 55-60 € pentru o cameră dublă cu micul dejun inclus, în perioada de vârf hotelier. La acestea se adaugă costurile de transport şi masă.

2 comentarii

Din categoria Călătorii, Grecia, insula Egina (Aegina), Monumente istorice, Turism, Vacanţe

Călător din Pireu spre Egina (Aegina)

Insula Egina (Aegina) se găseşte la aproximativ 16 mile marine (echivalentul distanţei terestre de 29 km) de Pireu, oraşul-port din aria urbană a Atenei.

P1530555

Insula Egina (Aegina), coasta de sud-vest (Perdika)

Numărându-se printre cele mai populare locuri de pelerinaj de pe teritoriul Greciei, insula Egina (Aegina) este vizitată anual de milioane de credincioşi sosiţi din toate colţurile lumii, inclusiv din România, pentru a se închina la moaştele Sfântului Nectarie Taumatologul.

DSCF2321

Autocarul agenţiei „Basilica Travel”, aparţinând Patriarhiei, aşteptând în portul Pireu îmbarcarea pe feribotul spre insula Egina (Aegina)

Datorită apropierii de continent, insula, asaltată de atenieni pe timpul verilor toride, reprezintă, totodată, un important punct de atracţie pentru turiştii străini, aflaţi în trecere prin capitala elenă.

P1530816

Debarcarea turiştilor de pe vasul „Agios Nektarios” al companiei A.N.E.S.Ferries în portul Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Accesul pe insulă este extrem de facil, din Pireu existând conexiuni directe cu porturile: Egina (Aegina), Souvala şi Agia Marina.

P1520995

Ambarcaţiuni ancorate în portul Egina (Aegina), cel mai mare oraş al insulei Egina (Aegina)

Spre oraşul Egina (Aegina), principalul port al insulei, companiile maritime Hellenic Seaways Ferries, Nova Ferries şi A.N.E.S. Ferries operează zilnic curse regulate de transport de pasageri şi autovehicule cu feriboturi, care ajung la destinaţie în 60-90 minute.

P1520965

Vasul “Poseidon Hellas” aparţinând companiei Hellenic Seaways Ferries poate transporta la o singură cursă 1300 de pasageri şi 74 de autovehicule

Costul unei călătorii la bordul acestor nave este de 8,50-9,50 € pentru o persoană adultă, pe sens, dar achiziţionarea biletului dus-întors la A.N.E.S. Ferries aduce o reducere de aproximativ 20% din costul biletelor cumpărate separat.

DSCF2134

Debarcarea-îmbarcarea pe feriboturile companiilor Nova Ferries şi A.N.E.S. Ferries în portul Egina (Aegina), insula Egina

Transportul unui autoturism cu feribotul din Pireu pe insula Egina (Aegina), în portul cu acelaşi nume, costă 20 € la A.N.E.S. Ferries, 27,50 € la Hellenic Seaways Ferries pe sens şi 27,60 € la Nova Ferries pe sens. Între anumite ore, Hellenic Seaways Ferries practică o reducere de 4 € la preţul biletelor pentru transportul autoturismelor pe sens şi, respectiv, de 1 € pentru biletul de călătorie pentru pasageri pe sens.

P1530665

Unul dintre vasele Nova Ferries, ancorat în portul Egina (Aegina)

Companiile Hellenic Seaways Dolphins şi Aegean Flying Dolphins pun la dispoziţia pasagerilor ambarcaţiuni cu aripi portante (hydrofoil) din clasa Flying Dolphin, care parcurg distanţa dintre porturile Pireu şi Egina (Aegina) în doar 40 minute.

DSCF2128

Una dintre ambarcaţiunile cu aripi portante Flying Dolphin aparţinând companiei Aegean Flying Dolphin, gata de acostare în portul Egina (Aegina) , insula Egina

Costul unei călătorii la bordul unei ambarcaţiuni Flying Dolphin este de 13 € pe sens la Aegean Flying Dolphins şi de 13,5 € pe sens la Hellenic Seaways Dolphins. La achiziţionarea biletului dus-întors, Aegean Flying Dolphins oferă o reducere de 10% din costul biletelor cumpărate separat.

Pe tot timpul verii, vasul “Alexandros”, aparţinând Alexandros Lines Shipping, asigură transportul pasagerilor dinspre Pireu spre Agia Marina, cea mai căutată staţiune de vacanţă de pe insulă, cu trecere prin portul Souvala. Durata călătoriei este de 90 minute, iar costul acesteia pentru o persoană adultă este de 11 € pe sens.

P1530032

Vasul „Alexandros”, aparţinând Alexandros Lines Shipping Co, acostat în portul Agia Marina, insula Egina (Aegina)

Îmbarcarea pe vasele având ca destinaţie porturile Egina (Aegina), Agia Marina şi Souvala se face de la dana E8 a portului Pireu, rezervată plecărilor/sosirilor spre/dinspre insulele Argosaronice, grup căruia îi aparţine şi insula Egina (Aegina).

Biletele de călătorie pot fi achiziţionate fie din port, de la ghişeele companiilor transportatoare, amplasate în zona danei E8, fie online, de pe site-urile Hellenic Seaways, Nova Ferries, Aegean Flying Dolphins, A.N.E.S. Ferries şi Alexandros Lines Shipping Co.

P1520974

Casele de bilete ale companiilor Hellenic Seaways, Nova Ferries şi A.N.E.S. , care operează transport spre insula Egina (Aegina), dana E8, portul Pireu

Spre deosebire de biletele de călătorie pentru feribot, biletele pentru Flying Dolphin nu se pot cumpăra decât de la ghişeele companiilor transportatoare de la dana E8, nu şi de la bordul ambarcaţiunilor.

Orele de plecare/sosire şi costul biletelor de călătorie pot fi găsite, de asemenea, pe site-urile menţionate.

Recomandare:

Preţurile practicate la bordul feriboturilor de pe ruta Pireu-Egina (Aegina) sunt destul de piperate, aşa încât, dacă vi se face poftă de o bere rece pe parcursul călătoriei, este de preferat să aşteptaţi până ajungeţi la ţărm.  

Scrie un comentariu

Din categoria Călătorii, Grecia, insula Egina (Aegina), Turism, Vacanţe