Arhive lunare: Decembrie 2008

Parcul Vigeland, din Ghid de vacanţă – OSLO

Parcul Vigeland, acoperind o suprafaţă de cca 32 ha, expune 212 sculpturi din bronz şi granit, aparţinând controversatului artist norvegian Gustav Vigeland.

p1170856

Sculpturile se întind pe o axă cu lungimea de 850 m,  distanţă divizată în cinci sectoare distincte: Poarta Principală, Podul cu locul de joacă pentru copii, Fântâna, Platoul Monolitului şi Roata Vieţii.

p1170899

Vigeland şi-a modelat sculpturile singur, fără să apeleze la ucenici sau la alţi artişti. Cioplirea pietrei şi turnarea în bronz au fost lăsate în seama unor maeştri talentaţi ai genului.

Dintre sculpturile din Parcul Vigeland, Fântâna are cea mai lungă istorie.

p1160707

Ideea unei fântâni monumentale din bronz l-a preocupat pe artist încă de la începutul secolului al XX-lea.

Mulajul din ipsos, realizat în 1906, care reproduce pe de-a întregul Fântâna de astăzi, a fost primit cu mare entuziasm de către public, iar municipalitatea a decis ca lucrarea să fie amplasată în piaţeta din faţa Parlamentului (Eidsvolls Plass).

În timpul primului război mondial, Vigeland şi-a extins proiectul prin adăugarea unor grupuri de statui din granit, iar în 1919 a mai apărut în plan o uriaşă coloană de granit.

Abia în 1924, Fântâna şi-a găsit actuala amplasare.

p1170854

Proiectului iniţial i-au fost aduse însă câteva modificări. Cele trei grupuri au fost mutate spre colţurile parapetului, iar celor şase giganţi, care poartă vasul enorm din centru, li s-a imprimat un aspect de monumentalitate.

Cele 20 de grupuri de copaci au fost realizate între 1906 şi 1914.

Sub coroana acestora se dezvăluie viaţa însăşi, de la naştere la moarte.

Timpul pe care fiecare din noi îl petrece pe pământ este, în egală măsură, o părticică din eternul ciclu al vieţii, fără început şi fără sfârşit.

După grupul de copaci în care poate fi recunoscut scheletul, care semnifică dezintegrarea naturii, urmează un copac plin de copii: după moarte vine naşterea.  

Reliefurile de bronz din lungul părţii exterioare a bazinului redau ciclul vieţii eterne a omenirii.

p1170901

Reliefuri de bronz redând ciclul vieţii eterne

p11607031

Datorită timpului lung, scurs până la instalarea Fântânii, Vigeland a conceput în mod constant alte noi reliefuri.

In 1936 numărul acestora ajunsese la 112, din care doar 60  au fost utilizate.

In 1947, instalarea Fântânii a fost definitivată. În jurul Fântânii, Vigeland a realizat un mozaic din granit, cu suprafaţa de 1800 mp.

p1170902

Mozaicul din granit alb-negru din jurul Fântânii

Motivul geometric formează un labirint de cca 3000 m lungime. Poarta Principală, realizată din granit şi fier forjat, marchează începutul axei de 850 m lungime, care trece peste Pod, ajunge la Fântână şi la Monolit, oprindu-se la Roata Vieţii.

Poarta Principală constă din 5 porţi largi şi 2 porţi de trecere, mai mici, din fier forjat, proiectate în 1926.

p1170927

Poarta Principală

Zăbrelele porţilor sunt curbate spre exterior pe fiecare parte şi se termină cu două loje pentru portar, cu acoperiş din alamă. 

Părţile superioare, peste care sunt montate felinare, datează din 1930.

Fierul forjat a fost prelucrat într-o forjă construită în apropierea Muzeului Vigeland, situat în partea de sud a parcului. Poarta Principală a fost ridicată în 1942, iar costul lucrărilor a fost suportat integral de una dintre băncile norvegiene.

Podul, de 100 m lungime şi 15 m lăţime, al cărui parapet de granit este decorat cu sculpturi şi felinare este ridicat la partea superioară a unui pod vechi, construit în 1914.

p1170923

Vigeland a realizat designul noului pod şi a modelat cele 58 de sculpturi din bronz între anii 1925 şi 1933.

Acestea reprezintă copii, femei şi bărbaţi, de diferite vârste, singuri sau în grupuri.

p1160678

Temele dominante le reprezintă relaţiile dintre femei şi bărbaţi, adulţi şi copii.

p11709181

Sculpturile în poziţie statică, care flanchează felinarele de formă cubică, alternează cu grupuri dinamice.

p1170915

În zona stăvilarelor, podul se lărgeşte pe ambele părţi şi este marcat de sculpturi înconjurate de roţi din bronz masiv.

Aici poate fi văzut  Sinnataggen, micul „Băiat Mânios”. În ciuda dimensiunilor sale reduse, băieţelul este una din cele mai populare figure din Parcul Vigeland.

Sub pod se găseşte un spaţiu de joacă de formă circulară, în care sunt amplasate 8 sculpturi reprezentând copii. În centru, pe o mică coloană de granit, este plasată statuia unui copil nenăscut.

Pentru amuzamentul copiilor, Vigeland a proiectat şi un ferryboat, care are propriul debarcader din granit nu departe de spaţiul de joacă.

p1170913

Multă vreme, după cel de al doilea război mondial, acesta a navigat în apele lacului din parc, în care astăzi mai înoată doar lebede şi raţe.

p1170841

Situat în cel mai înalt punct al parcului, pe platoul care îi portă numele,  Monolitul este înconjurat de trepte circulare.

p1170897

Partea figurativă, cuprinzând 121 de persoane este de 14,12 m, iar înălţimea totală, incluzând soclul, este de 17,3 m.

p1160720

Monolitul a fost realizat dintr-un singur bloc de granit (de unde şi denumirea acestuia, mono însemnând unu, iar litho, piatră).

Deşi în cazul Fântânii, tema este ciclul vieţii eterne, Monolitul lasă loc unei interpretări complet diferite: năzuinţa omului spre spiritualitate şi divinitate.

Poate fi coloana percepută ca simbol al învierii?

Oamenii reprezentaţi în ascensiune spre rai nu sunt dominaţi exclusiv de tristeţe şi disperare, ci şi de încântare şi speranţă, date de sentimentul reuniunii.

p1170876

Prima variantă a coloanei a fost realizată din argilă în 1925.

În 1926, un bloc de granit de sute de tone a fost transportat pe mare în fiordul Oslo de la o carieră de lângă Halden.

Blocul a fost ridicat în poziţia actuală în 1928, iar lucrările au început abia în 1929. A fost nevoie de 3 cioplitori în piatră, timp de 14 ani, pentru finalizarea lucrării. 180.000 de vizitatori au urcat pe acestea pentru a vedea rezultatele muncii lui Vigeland.

Montarea celor 36 de grupuri de statui din granit de pe Platoul Monolitului, la care Vigeland a lucrat din preajma primului război mondial până în 1936, a început în 1947.

Ca şi în cazul Fântânii, principala temă a lucrării este ciclul vieţii, în care omul este surprins în diferite ipostaze şi momente ale vieţii.

p1170872

p1170878

p11708821

Accesul la Platoul Monolitului se face prin opt porţi de fier forjat, care înfăţişează omul la diferite vârste.

p1170858

Deşi proiectate între 1933 şi 1937, porţile au fost terminate abia după moartea artistului şi instalate în 1952.

p11607161

p1170885

Realizată  în 1933-34, Roata Vieţii simbolizează eternitatea şi este reprezentată printr-o ghirlandă alcătuită dintr-o femeie, un copil şi un bărbat, înlănţuiţi într-un cerc închis.

p1170892

Intr-o oarecare măsură, sculptura readuce în prim plan tema dramatică abordată de Vigeland pe întreg cuprinsul parcului: călătoria omului din leagăn până la mormânt, oscilând între fericire şi necazuri, iluzii, nădejdi şi speranţa de nemurire.

p1170886

Construcţia parcului a durat mai mulţi ani.

p1170890

Platoul Monolitului văzut dinspre Roata Vieţii

Zona situată la est de cele două iazuri a fost deschisă publicului la începutul secolului al XX-lea.

Zona de la vest de iazuri a primit în 1924 destinaţia de spaţiu în care să fie construite Fântâna, Monolitul şi Platoul acestuia.

În 1930, parcul de sculptură a fost extins spre est în vechiul Parc Frogner, pentru a face loc unui pod nou, decorat cu sculpturi şi o intrare unică din granit şi fier forjat.

Vigeland nu a trăit să-şi vadă opera finalizată.

Majoritatea sculpturilor şi a elementelor arhitectonice au fost instalate în parc abia după 1950.

Principala contribuţie bănească la realizarea Parcului Vigeland a avut-o municipalitatea oraşului Oslo.

Pe lângă aceasta, numeroase persoane particulare şi companii private şi-au adus contribuţia la realizarea acestui parc unic în lume.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Călătorii, Muzee, Norvegia, Oslo, Vacanţe

Hovedøya, din Ghid de vacanţă – OSLO

Din cele 40 de insule pe care fiordul Oslo le cuprinde, Hovedøya este nu doar cea mai apropiată de capitala Norvegiei, distanţa dintre continent şi insulă parcurgându-se cu ferryboatul în 5 minute, ci şi cea mai aglomerată pe timpul verii.

Mulţi dintre locuitorii oraşului Oslo deţin pe insulă căsuţe de vacanţă şi ambarcaţiuni de agrement, ancorate în portul special amenajat.

p1180310

p1160792

Casele de vacanţă din lemn, viu colorate, sunt răspândite în special în nordul insulei

Hovedøya este destinaţia ideală pentru picnicuri, plajă, înot şi practicarea sporturilor în aer liber, departe de agitaţia oraşului.

p1180257

Plaja mică, cu pietriş, dar extrem de intimă şi curată devine neîncăpătoare vara

gaste

Gâşte sălbatice în toiul unui meci pe terenul de fotbal

Numele Hovedøya vine de la termenul norvegian vechi hofud, însemnând înalt, dat insulei datorită faptului că aceasta prezintă cea mai mare altitudine (47 m) dintre insulele situate în interiorul fiordului Oslo.

Insula are diametrul de 800 m şi o suprafaţă de 0,5 kmp.

Fostă zonă militară, insula se mândreşte şi astăzi cu vechile clădiri ale armatei, cele mai multe datând din secolul al XVII-lea, în diferite stadii de conservare.

Cea mai interesantă dintre acestea este clădirea unui depozit de muniţie, apărat de 12 tunuri, amplasată în cel mai înalt punct al insulei.

p1180295

Odată cu implicarea Norvegiei şi Danemarcei în războaiele napoleoneene, două beterii de tunuri au fost construite pe insulă pentru apărarea oraşului Oslo şi Fortăreţei Akershus în 1808. Patru depozite de praf de puşcă au fost ridicate în 1826 în cel mai înalt punct al insulei, pentru a contracarea invaziile intruşilor, iar un al cincelea depozit a fost construit în 1867.

p1180304

Casa comandantului garnizoanei

Hovedøya mai este cunoscută şi pentru ruinele mânăstirii cisterciene din centrul insulei, construită de călugării englezi în prejma anului 1147.

p1180248

Ruinele mânăstirii arată ca un labirint cu mai multe intrări şi numeroase deschideri

Cu toate că, în perioada medievală, mânăstirea a constituit o importantă forţă economică în zona Oslo, acesta a fost închisă după Reformă, datorită conflictelor cu regele Christian II, şi încendiată (1532).

O parte din materialul de construcţie original, provenit de la mânăstirea în ruină, a fost refolosit pentru extinderea Fortăreţei Akershus în secolul al XVII-lea.

Insula adăposteşte cea mai mare biodiversitate a Norvegiei întâlnită într-un spaţiu atât de restrâns, doar puţine specii de pe Hovedøya nefiind răspândite în alte zone ale ţării.

Datorită geologiei şi diversităţii naturale, insula a fost declarată rezervaţie naturală. Din acest motiv, chiar dacă accesul publicului nu este îngrădit, ruperea plantelor şi recoltarea probelor de roci este cu desăvârşire interzisă.

p1180259

Cuestă din şisturi grezoase ordoviciene din rezervaţia naturală

Legătura cu continentul se realizează prin intermediul a două linii de ferryboat, care ancorează în partea de nord a insulei.

p1180333

În aşteptarea ferryboat-ului cu destinaţia Oslo

Scrie un comentariu

Din categoria Călătorii, Norvegia, Oslo, Vacanţe

Holmenkollen, din Ghid de vacanţă – OSLO

Norvegienii sunt extrem de mândri de trambulina gigantică de la Holmenkollen, vedeta Jocurilor Olimpice din 1952, care, de atunci, serveşte anual concursurilor naţionale de sărituri.

Holmenkollen este nu doar cea mai veche trambulină de sărituri din lume, ci şi un simbol naţional al Norvegiei, ţara în care schiul este prezent de 4000 de ani.

holmenkollen

 Norvegia este prima ţară în care au fost organizate competiţii de schi.

Primul concurs, care a avut loc în 1767, a reunit exclusiv participanţi din cadrul armatei.

Prima competiţie pentru civili s-a desfăşurat abia după 76 de ani.

Din 1892, an în care cea mai lungă săritură a măsurat doar 22 m, comparativ cu recordul de 126 m obţinut în ultimii ani, competiţiile de schi au fost organizate la Holmenkollen.

Începând cu anul 1903, norvegienii au fost concuraţi de participanţi din Suedia, Franţa şi Germania.

Femeile au luat parte prima dată la concursurile de schi de la Holmenkollen în 1947.

p1170234

 Tribunele şi cabinele destinate reprezentanţilor mass media

Festivalul de schi de la Holmenkollen este organizat anual, în luna martie, şi are o durată de 11 zile.

Festivalul este deschis de persoanele cu handicap, continuă cu cursa gărzilor şi apoi cu cea a membrilor parlamentului şi politicienilor locali, urmată de cursa de schi fond.

Festivalul de schi de la Holmenkollen înseamnă însă mult mai mult pentru norvegieni decât o simplă competiţie sportivă internaţională de iarnă.

Atmosfera extraordinară din sâmbăta festivalului, aduce mai curând cu o a doua sărbătoare naţională.

Trambulina de sărituri este deschisă în lunile februarie şi martie, iar cel mai important eveniment al sezonului de schi este concursul din cea de a doua duminică a lunii martie.

p1170235

O nouă pistă de sărituri urmează să fie construită pentru Campionatul Mondial din 2011.

Muzeul Schi-ului (Skimuseet), amplasat în apropierea trambulinei, reprezintă un monument închinat exploratorilor, sportivilor, saamişilor pentru „un mileniu de tradiţie în practicarea schiului”.  

Skimuseet este cel mai vechi muzeu din lume specializat în schi şi în istoria acestui sport. Fondat în 1923, muzeul situat iniţial într-o pădure, la 2 km de Holmenkollen, a fost mutat în actualul amplasament cu ocazia Jocurilor Olimpice de iarnă din 1952.

Aici sunt expuse echipamente de schi vechi şi obiecte personale aparţinând exploratorilor norvegieni, printre care Fridtjof Nansen, care a traversat Groenlanda pe schiuri, şi Roald Amundsen, schiurile familiei regale, dovezi ale evoluţiei schiului în ultimii 4000 de ani şi ale dezvoltării trambulinei de la Holmenkollen de la începuturi până în prezent, precum şi o secţiune dedicată Jocurilor Olimpice de iarnă găzduite de Norvegia în 1952 şi, respectiv, în 1994.

Nu departe, o statuie îl prezintă pe regele Olaf al V-lea, care şi-a făcut debutul pe trambulina de la Holmenkollen în 1922, schiind. Se pare că Olaf al V-lea i-a transmis interesul deosebit pentru acest sport şi fiului său, regele Harold al Norvegiei.

Platforma de unde se ia startul în competiţiile de sărituri, situată în vârful turnului, la 60 m înălţime de sol, oferă o privelişte uluitoare asupra pădurii Nordmarka – paradisul schiorilor şi montaniarzilor, oraşului Oslo şi insulelor fiordului cu acelaşi nume.

In apropierea Skimuseet se găseşte Simulatorul de schi, unde vizitatorii pot experimenta pe propria piele senzaţiile pe care le încearcă schiorii în timpul săriturilor de la trambulină şi la coborârile în pantă.

p1170227

Simulatorul de schi

În faţă, un troll uriaş priveşte de deasupra pădurii spre trambulina de sărituri. Butucănos, gigantic şi hidos, acesta atrage invariabil atenţia vizitatorilor.

p1170233

Tribunele supravegheate de troll-ul din beton cu înălţimea de 10 m (stânga sus) 

Scrie un comentariu

Din categoria Călătorii, Muzee, Norvegia, Vacanţe

Bygdøy, din Ghid de vacanţă – OSLO

Bygdøy (Ladegårdsøen) este o peninsulă situată în partea de vest a oraşului Oslo, având o bogată istorie culturală şi un cadru natural de excepţie.

Renumită pentru întinsele sale parcuri şi păduri, zona este cunoscută şi pentru plajele sale, dintre care Huk se evidenţiază net.

Bygdøy nu este doar o zonă rezidenţială exclusivistă, care cuprinde şi reşedinţa regală de vară, ci şi o destinaţie turistică extrem de populară în sudul Norvegiei.

Peninsula găzduieşte cinci muzee reprezentative pentru istoria Norvegiei, având ca tematică: explorarea polară, construcţia de ambarcaţiuni, religia şi cultivarea pământului.

Muzeul Fram oferă vizitatorilor ocazia de a face cunoştinţă cu tradiţia explorării polare.

p1160922

Principala atracţie a muzeului o reprezintă „Fram„, nava folosită în trei expediţii către ţinuturile arctice.

Nava din lemn este prezentată în starea originală, cu interiorul şi obiectele aflate la bord păstrate perfect.

p1160981

Construită de renumitul constructor de nave Colin Archer, ca o goeletă cu trei catarge echipată cu un motor cu aburi, „Fram” şi-a demonstrat fiabilitatea încă de pe parcursul primei expediţii întreprinse cu Nansen (1892).

Pe lângă celebra ambarcaţiune, care l-a purtat pe Amundsen către Polul Sud între anii 1910-1912, în muzeu mai sunt expuse picturi, busturi şi fotografii ale cunoscuţilor exploratori Nansen, Amundsen şi Sverdrup, echipamentul folosit în expediţiile întreprinse de aceştia, precum şi o selecţie reprezentativă de animale din regiunea polară (urşi polari, pinguini, bou moscat).

p1160929

Statuia exploratorului Fridtjof Nansen (1861 – 1930)

p1160959

Bucătăria de pe vas, păstrată în starea sa originală

p1160938

p1160987

Muzeul Kon-Tiki adăposteşte plutele experimentale ale lui Thor Heyerdahl, precum şi o serie de artefacte provenite din expediţiile acestuia.

p1160983

p1160986

Aici pot fi văzute: pluta originală din lemn, „Kon-Tiki„, datând din 1947, cu care Thor Heyerdahl şi echipajul său au navigat în apele Oceanului Pacific timp de 101 zile, statui, o peşteră secretă provenită de pe Insula Paştelui, pluta din papirus „Ra II”, pe care acelaşi temerar Thor Heyerdahl a condus-o în 1970 în apele Oceanului Atlantic, precum şi o colecţie impresionantă de obiecte arheologice din Insula Paştelui, Polynezia de Est, Galapagos şi Peru.

p1170011

Celebra plută din papirus Ra II

p1170005

Pluta originală din lemn Kon-Tiki

Muzeul Maritim al Norvegiei oferă o panoramă superbă asupra portului Oslo şi găzduieşte cea mai veche ambarcaţiune a Norvegiei, vasul arctic „Gjøa„, datând din epoca bronzului.

p1160978

Panorama asupra portului Oslo

p1160924

Gjøa„, cea mai veche ambarcaţiune a Norvegiei

În incinta muzeului sunt organizate permanent expoziţii având ca tematică mediul ambiant şi legătura sa cu pescuitul, construcţia de ambarcaţiuni, navigaţia pe mare, arheologia marină şi sunt expuse picturi marine şi o vastă colecţie de modele de ambarcaţiuni, relectând influenţa pe care, în decursul timpului, marea a avut-o asupra vieţii.

Muzeul Navelor Vikinge adăposteşte două dintre cele mai bine conservate nave vikinge de lemn din lume, Oseberg şi Gokstad, ambele datând din secolul al IX-lea, precum şi porţiuni dintr-o a treia navă, Tune.

p1170062

Intrarea în Muzeul Navelor Vikinge

p1170038

p1170052

p1170042

Navele, folosite pentru a transporta rămăşiţele pământeşti ale unor conducători de rang înalt, au fost descoperite în interiorul unor morminte.

Artefacte, precum bijuterii, arme şi unelte găsite la bordul navelor, sunt expuse, de asemenea, în vitrinele muzeului.

p1170057

 Muzeul de Istorie Culturală a Norvegiei expune într-un spaţiu deschis instantanee ale culturii norvegiene şi dovezi ale evoluţiei istorice a acesteia.

p1170074

p1170113

p1170118

p1170144

p1170149

p1170171

Reproducerile după 155 case tradiţionale din diferite zone ale Norvegiei, răspândite pe întreg teritoriul muzeului, prind viaţă prin intermediul gazdelor, îmbrăcate în costume populare originale, antrenate în diverse activităţi gospodăreşti, şi animalelor aduse special pe timpul verii pentru a întregi imaginea unei întoarceri în timp.

Pe uliţele acestui original „muzeu al satului” în aer liber, printre cele mai mari din Europa, pot fi văzuţi copii, îmbrăcaţi în costume tradiţionale norvegiene, mergând spre şcoală, femei care adună fânul în căpiţe, curăţă coteţul porcului, merg la păscut cu vacile, coc turte din făină, lapte, ouă, unt şi zahăr, pe care le oferă apoi turiştilor, precum şi o cotigă trasă de un căluţ, condusă de un moşneag-vizitiu.

p1170122

Fata care întreţine focul în vatră

p1170137

Brutăriţa care coace turte şi le oferă vizitatorilor

p1170142

Vizitiul de cotigă în căutare de turişti amatori de o plimbare

Ce mai, un model demn de urmat de „Muzeul Satului” din Bucureşti !

Scrie un comentariu

Din categoria Călătorii, Muzee, Norvegia, Oslo, Vacanţe

Grădina Botanică din Oslo, din Ghid de vacanţă – OSLO

Grădina Botanică din Oslo datează din anul 1814 şi constituie locul unde s-au pus bazele cercetării botanice în cadrul Universităţii din capitala Norvegiei.

p1170504

Acoperind o suprafaţă de 15 ha, Grădina Botanică din Oslo cuprinde cca 7500 de specii de plante şi alcătuieşte o oază de verdeaţă în mijlocul oraşului.

Pe timpul verii, grădina situată peste drum de Muzeul Munch se prezintă vizitatorilor în adevărata sa splendoare.

Grădina Botanică găzduieşte colecţii de plante destinate atât cercetării cât şi educării locuitorilor oraşului Oslo şi nu numai în privinţa diversităţii plantelor, baza vieţii pe pământ.

Cele mai interesante sectoare pentru vizitatori le reprezintă: „Grădina Înmiresmată„, „Grădina Ierburilor” şi, nu în ultimul rând, „Grădina de piatră„.

Grădina de piatră„, care reproduce în miniatură peisajul unei văi cu cascade şi culmi semeţe, cuprinde specii de plante din întreaga lume, aranjate pe zone geografice.

p1170596

p1170594

Grădina Ierburilor” cuprinde condimente, plante medicinale şi plante otrăvitoare.

p1170506

Grădina Înmiresmată” conţine plante mirositoare din 90 de specii diferite.

p11705322

Grădina Botanică mai cuprinde două sere de mari dimensiuni: sera palmierilor, construită în 1868, care adăposteşte suculentele şi plantele indigene din regiunea Mediteraneană, şi sera Victoria, datând din 1876, care conţine între alte plante, o colecţie impresionantă de orhidee şi uriaşii nuferi Victoria.

Din prima jumătate a secolului al XX-lea, Grădina Botanică din Oslo adăposteşte Muzeul de Geologie şi Muzeul de Zoologie.

p1170589

Muzeul de Zoologie

p1170619

Muzeul de Geologie

Muzeul de Geologie oferă vizitatorilor o prezentare a proceselor geologice, precum şi o colecţie valoroasă de geme, metale şi meteoriţi.

p1170623

Pe timpul verii, Grădina Botanică este deschisă între orele 7 şi 21, iar intrarea este liberă.

Vizitarea celor două muzee se poate face cumpărând un bilet de 50 kr.

Scrie un comentariu

Din categoria Călătorii, Muzee, Norvegia, Oslo, Vacanţe

Arhitectura oraşului Oslo, din Ghid de vacanţă – OSLO

Majoritatea clădirilor din centrul capitalei Norvegiei datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, perioadă în care oraşul Oslo a cunoscut o dezvoltare rapidă, extinzându-şi suprafaţa de aproape patru ori.

p1160081

„Christiania Tekniske Skole”, clădire datând din anul 1889

p1150902

Børsen (1828)

p1160294

Clădirea care adăposteşte „Hard Rock Cafe” (1897)

p1150889

Clădire datând din 1915

A urmat apoi o etapă de stagnare de cca 30 de ani, în care nu s-a mai construit aproape nimic.

Valoarea arhitecturală a clădirilor funcţionale datând din anii 1920 a fost recunoscută de puţină vreme.

Exemplele acestei perioade se găsesc răspândite în întregul oraş, începând cu Restaurantul Ekeberg  şi terminând cu clădirea impunătoare a Folketeaterbygningen din Youngstorget şi cu blocurile industriale de pe Carl Berner.

p1170739

Folketeaterbygningen, opera arhitecţilor Ch. Morgenstierne şi A. Eide (1932-1935)

p1170720

Cămine studenţeşti în Grünerlokka

In ceea ce priveşte larga răspândire a stilului funcţional în construcţii, Oslo nu poate fi egalat decât de Helsinki.

În anii  ’20, puritatea stilului devenise un punct de referinţă.

La Sandaker, tendinţele neoclasice se combină cu modernismul, paradoxal, primele având ca sursă de inspiraţie stilul antic clasic, în timp ce ultimele demonstrează o rupere totală de trecut.

Arhitectul francez Corbusier, inspirat de moderniştii italieni, a avut viziunea unui oraş complet nou, în care modelele stradale tradiţionale au fost revizuite complet.

Aceste concepţii s-au materializat în construirea într-un ritm accelerat a blocurilor cu apartamente luminoase şi aerisite, destinate celor mai puţin privilegiaţi.

p1160657

Zona Groruddalen a fost considerată a fost considerată locul ideal pentru extinderea oraşului.

Arhitectura blocurilor gigantice în anii  ’60-’70 a fost aspru criticată, aceste clădiri neavând nici pe departe o destinaţie socială.

Cu toate acestea, în Oslo se găsesc câteva zone în care casele de lemn ale fostei clase muncitoare sunt bine conservate.

p1160640

Scrie un comentariu

Din categoria Călătorii, Norvegia, Oslo

Aker Brygge (II), din Ghid de vacanţă – OSLO

Restaurantele au o capacitate de 5000 de locuri, din care 2500 amplasate pe terasele exterioare, iar oferta acestora este nu atât bogată, cât mai ales adaptabilă gustului şi bugetului fiecăruia, de preferinţă cât mai ridicat.

Oricum, pentru portofelele sau cardurile mai puţin pline, există şi varianta preumblării în susul şi josul cheiului, de unde baletul pe apă al ambarcaţiunilor care pleacă şi vin poate fi urmărit gratuit.

Arhitectonic, clădirile reprezintă o combinaţie inedită între construcţiile industriale de secol al XIX-lea, din cărămidă, şi siluetele moderniste din sticlă şi crom, sugerând în acelaşi timp intimitate, monumentalitate, ospitalitate, confort, bun gust şi sobrietate.

p1180381

Siluetele moderniste din sticlă şi crom 

Un apartament cu 4 cameră în zonă costă nici mai mult nici mai puţin de 4,2 millioane $ sau 3,2 millioane €.

În zonă locuiesc şi muncesc mai mult de 5000 de persoane.

p1180376

p1180419

Femeia cu pălărie roşie„, sculptură în bronz auriu

p1180424

p1180414

p1190964

Scrie un comentariu

Din categoria Călătorii, Monumente istorice, Norvegia, Oslo, Vacanţe