Arhive pe etichete: Bulgaria

Mânăstirea Rila, comoara națională a Bulgariei

Mânăstirea Rila este cel mai mare complex monahal de pe teritoriul Bulgariei și, totodată, unul din cele mai importante monumente culturale, istorice și arhitecturale cunoscute în Europa Răsăriteană.

Mânăstirea este situată la aproximativ 120 km sud de Sofia, pe versantul sudic al Munților Rila, la 1147 m altitudine.

Construită asemeni unei fortărețe medievale, mânăstirea adăpostește între zidurile sale din piatră un complex de clădiri nepereche, dispuse în jurul curții interioare largi, de forma unui patrulater neregulat.

Vedere din exteriorul Mânăstirii Rila spre una din intrări (Poarta Dupnitsa). Grosimea zidurilor de piatră variază în funcție de înălțimea acestora, de la 1,6 m (în bază) la 0,8 m (la partea superioară)

Accesul în interiorul mânăstirii se face prin două intrări, bine protejate de porți groase din fier, care, odată trecute, descoperă vederii fațade uluitoare ca stil și spațialitate, dominate de arce și coloane, scări de lemn și balcoane măiestrit sculptate.

Intrarea în Mânăstirea Rila prin Poarta Dupnitsa  

Porțile mânăstirii, cu arcadele frumos împodobite cu fresce, sunt deschise larg credincioșilor, îndemnându-i să pătrundă în vatra adevăratei credințe a ortodoxiei din Bulgaria (Poarta Samokov)

Complexul monahal de la Rila cuprinde o biserică centrală, construită în stilul arhitectonic bulgar de Renaștere Națională, un turn de veghe, datând din secolul al XIV-lea, precum și o parte rezidențială, care adăpostește aproximativ 300 de chilii, patru capele, stăreția, bucătăria, biblioteca și camerele de oaspeți din incinta mânăstirii.

Vedere de ansamblu din curtea Mânăstirii Rila 

Mânăstirea este închinată Sfântului Ioan de Rila († 946) – un mare sfânt eremit de origine bulgară, despre care se crede că ar fi pus bazele primului așezământ monahal de aici în secolul al X-lea.

Născut în preajma anului 876 nu departe de locul în care se află situată mânăstirea, Sfântul Ioan a renunțat la viața lumească, după moartea părinților săi, retrăgându-se la doar 25 de ani, în izolare, rugăciune și post.

Odată ajuns în ținutul Munților Rila, fostul păstor și-a găsit adăpost într-o peșteră din apropierea actualei mânăstiri, unde a fost descoperit de țarul Petru I, care l-a ajutat să construiască nu departe de acel loc o așezare monahală. 

Trecut la cele veșnice, s-a arătat în vis ucenicilor săi, cerându-le să-l ducă în cetatea Serdica (Sofia) – locul de origine al tatălui său, și, cu această ocazie, descoperindu-i-se trupul neîntinat, a căpătat un loc etern în canonul orthodox bulgar.

Sfântul Ioan de Rila este înfățișat în mod athonit, ca urmare a influențelor Muntelui Athos (Intrarea în capela Sf. Ioan de Rila, a bisericii centrale din Mânăstirea Rila)

Moaștele sale, despre care se crede că au aceleași puteri miraculoase și vindecătoare ca însuși Ioan, au ajuns, după cucerirea zonei Serdica, în 1183, la Esztregom, capitala Ungariei, unde au rămas timp de patru ani. Trimise înnapoi în Serdica, acestea au fost mutate în 1194 la Veliko Târnovo, de unde au fost aduse, în 1469, la Mânăstirea Rila, unde au rămas până astăzi. Din păcate, însă, doar mâna stângă a Sfântului Ioan se mai păstrează.

Testamentul Sfântului Ioan de Rila, întocmit din nețărmurită dragoste pentru discipolii săi întru credință, a constituit o adevărată carte de căpătâi pentru călugări, preoți și  următoarele generații.

Peștera în care Ioan și-a petrecut 12 ani din viață se găsește la nord-est de mânăstire și poate fi vizitată.

Cea mai veche mențiune documentară a Mânăstirii Rila se găsește în lucrarea lui Ioan Scylitzes intitulată „Viața Sfântului Ioan de Rila”, scrisă în perioada 1173-1180. 

Datorată donațiilor importante primite de la regii bulgari, mânăstirea a cunoscut în următoarele trei secole, perioade de mare înflorire, culminând cu o adevărată renaștere a așezământului, în secolul al XIV-lea, când au fost construite un turn de veghe („Turnul lui Hreliov”) și o biserică cu o singură navă. Din aceste două structuri, doar turnul a supraviețuit până astăzi.

„Turnul lui Hreliov”, cea mai veche structură din secolul al XIV-lea păstrată în Mânăstirea Rila

De la mijlocul secolului al XV-lea, când a fost aproape complet distrusă de turci, și până în secolul al XIX-lea, mânăstirea a fost incendiată și abandonată de monahi în repetate rânduri. 

Incendiul izbucnit în data de 13 ianuarie 1833, cel mai devastator din istoria așezământului monahal, a produs numeroase daune, atât corpului vechi al mânăstirii, cât și părților mai noi ale acesteia. Restaurarea, care a cuprins jumatate din suprafața mânăstirii, a fost încheiată în anii 60 ai secolului al XIX-lea, după mai bine de 30 ani.

Cea mai mare parte a construcțiilor din actualul complex datează din perioada de avânt a mișcării de Refacere Națională (1833-1847).

Biserica centrală și o aripă din partea rezidențială a Mânăstirii Rila, ridicate după incendiul din 1833  

Actualul corp principal al mânăstirii a fost reconstruit în perioada 1816-1847, iar aripii estice i-a fost adăugată o nouă structură, între 1960-1964, care adăpostește un muzeu.

Structura ridicată în anii ‛60, care adăpostește Muzeul Economatului (Mânăstirea Rila)

Printre exponatele de o excepțională valoare, păstrate aici se numără: ușile originale ale bisericii construite în secolul al XIV-lea odată cu „Turnul lui Hreliov”, o bogată colecție de icoane și odoare bisericești, precum și „Crucea lui Rafail”, o uluitoare operă de artă, prezentând pe o bucată de lemn, în formă de cruce, având dimensiunile de 81 cm x 41 cm, 104 scene religioase și 650 de figuri în miniatură, a cărei realizare a durat nici mai mult nici mai puțin decât 12 ani (1790-1802).

In forma sub care se prezintă astăzi, complexul monahal de la Rila este considerat, pe bună dreptate, comoara națională a Bulgariei, precum și simbolul acesteia.

Vedere din curtea Mânăstirii Rila

Mânăstirea Rila a fost declarată monument istoric și arhitectural național în anul 1976, iar din anul 1983, figurează pe lista Patrimoniului Universal Cultural UNESCO.

Biserica „Nașterea Maicii Domnului” – biserica centrală a Mânăstirii Rila

Biserica „Nașterea Maicii Domnului” a fost construită între anii 1834-1837, de un maestru zidar, care a lucrat și în Sfântul Munte Athos, la dreapta”Turnului lui Hreliov”, în mijlocul curții mânăstirii, pe amplasamentul vechii biserici medievale a lui Hreliov, datând din secolul al XIV-lea.

Biserica  „Nașterea Maicii Domnului” a Mânăstirii Rila, ridicată pe locul fostei biserici a lui Hreliov din secolul XIV-lea

Arhitectura acesteia, asemănătoare marilor mânăstiri athonite, include elemente medievale si baroce.

Trei din cele cinci domuri ale bisericii „Nașterea Maicii Domnului” constituie axa spațiului central al bisericii, care atinge 14 m/31 m (Mânăstirea Rila)

Construcția din piatră și cărămidă are cinci domuri, două capele laterale – iconostasul Sfântului Nicolae și, respectiv, iconostasul Sfântului Ioan de Rila, precum și un portic deschis spre vest, nord și sud.

Porticul monumental al bisericii „Nașterea Maicii Domnului” a Mânăstirii Rila

Iconostasul Sfântului Nicolae, considerat ca fiind preluat din vechea biserică medievală, ridicată de Hreliov Dragovol, este mai mic decât iconostasul Sfântului Ioan de Rila și prezintă numeroase urme de înlocuire și adaptare a diferitelor părți componente.

Intrarea în capela Sf. Nicolae a bisericii centrale din Mânăstirea Rila

Prețioasă operă de sculptură în lemn, iconostasul Sfântului Ioan de Rila este extrem de minuțios realizat și incredibil de bogat ornamentat.

Intrarea în capela Sf. Ioan de Rila a bisericii centrale din Mânăstirea Rila

Iconostasul central, realizat între anii 1839 si 1842, este opera unui grup de sculptori conduși de Atanas Teladour, care au investit în această lucrare toată experiența acumulată peste generații în Școala Bulgară de Sculptură. Dimensiunile și compozitia iconostasului sunt de neegalat în spațiul balcanic, iar culorile cu care acesta este pictat se află într-o perfectă armonie cu cele care acoperă pereții interiori ai bisericii.

Iconostasul central al Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din Mânăstirea Rila

Trei din cele cinci domuri constituie axa spațiului central al bisericii, care atinge impresionantele dimensiuni de 14 m/31 m.

Frescă amplasată la intrarea în biserica centrală  a Mânăstirii Rila

Biserica este bogat ornamentată la exterior cu picturi și fresce, prezentând scene biblice cum sunt: scena Judecății de Apoi, Adam și Eva, Botezul Domnului Iisus Hristos.

Fresce înfățișând diferite scene biblice (Biserica centrală a Mânăstirii Rila)

Frescele din Biserica ”Nașterea Maicii Domnului” au fost realizate, între anii 1840-1848, de câțiva dintre cei mai valoroși pictori bulgari ai vremii, majoritatea aparținând Școlii de Pictură Samokov, printre care: Zaharia Zograph, Dimiter Zograph și Stanislav Dospevski, ajutați de Ivan și Nikola Obrazopissets, precum și de un grup de artiști din Bansko, conduși de Dimiter Molerov.

Pictură în frescă de o excepțională frumusețe, realizată cu mai bine de 150 de ani în urmă (Biserica centrală a Mânăstirii Rila)

Aceștia au pictat: pereții interiori ai bisericii, cupolele si fațadele ascunse, precum și alte 40 de icoane mari, pentru iconostas, alaturi de altele mai mici.

Vedere din interiorul bisericii centrale a Mânăstirii Rila, unică în spațiul balcanic

„Turnul lui Hreliov”

„Turnul lui Hreliov”, singura clădire originală aparținând vechiului așezământul monahal întemeiat în secolul al X-lea,  care se păstrează în incinta Mânăstirii Rila, constituie dovada strălucitului talent artistic și tehnicii de lucru desăvârșite stăpânite de maeștrii bulgari ai epocii medievale.

 „Turnul lui Hreliov” din incinta Mânăstirii Rila

Turnul a fost ridicat în scop defensiv, în perioda 1334-1335, la inițiativa protospătarului Hreliov – Hrelju Dragovol, un vasal al regelui sârb Stefan Dushan (1331-1355).

Vedere generală a „Turnului lui Hreliov” din incinta Mânăstirii Rila

Austeră și impunătoare prin dimensiuni, construcția cu baza de formă pătrată, prevăzută cu creneluri, platformă la partea superioară și guri de tragere, deschise în zidurile groase de aproape 2 m, are aspectul unei fortărețe.

Turnul de veghe ridicat de Hreliov Dragovol în secolul al XIV-lea (Mânăstirea Rila)

Contraforții din piatră masivă se unesc la partea superioră în arce, abordare arhitectonică unică pentru perioada în care a fost construit edificiul de apărare.

Singura intrare în turn se găsește la primul etaj al clădirii, unde, în prezent, se poate ajunge urcând treptele unei scări de lemn (la vremea aceea se foloseau scări de frânghie). De aici, accesul la celelalte patru niveluri ale clădirii, a cărei înălțime atinge 23 m, se realizează prin intermediul unei scări late de piatră, construită în grosimea zidurilor. În acest fel, fiecare etaj, prevăzut cu podele din lemn, luminatoare, chiar și loc de spălat (etajul al doilea), putea funcționa ca spațiu de locuit temporar.

„Turnul lui Hreliov” datând din secolul al XIV-lea din incinta Mânăstirii Rila. După aproape cinci secole, în anul 1844, construcției i s-a adăugat o clopotniță.

Picturile originale în frescă, care împodobesc „Turnul lui Hreliov”, ilustrând scene din viața Sfântului Ioan de Rila și din Vechiul Testament, se numără printre cele mai valoroase monumente artistice păstrate la Mânastirea Rila.

„Turnul lui Hreliov” din incinta Mânăstirii Rila (detaliu)

Alte compoziții minunate, în stare foarte bună de conservare, înfățisându-i pe profeții Ilie, Iezechiel, David și Ghedeon, precum și Sfânta Treime, datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Capela Preobrajnenie (Schimbarea la Față), una din cele mai vechi capele ale complexului monastic, situată la ultimul nivel al turnului, conține o colecție impresionantă de picturi în frescă viu-colorate, de o neasemuită frumusețe, datând din secolul al XIV-lea, monumente de artă medievală de pe teritoriul Bulgariei de excepțională valoare.

Partea rezidențială a complexului monahal de la Rila  

Partea rezidentială a complexului monahal, construită pe patru etaje, adăpostește mai bine de 300 de chilii, patru capele, stăreția, bucătăria, biblioteca și camere de oaspeți.

Una dintre aripile destinate părții rezidențiale a complexului monahal de la Rila

Dintre clădirile cu destinație rezidențială, cea mai interesantă, ca mod de realizare, este bucătăria, numită în limba bulgară „magernitsa”, situată la parterul clădirii, prevăzută la partea superioară cu o deschidere de forma unui uriaș șemineu din piatră, care străbate toate etajele, pentru a lăsa fumul să iasă afară, terminându-se pe acoperiș.

Aripa de vest destinată părții rezidențiale, care adăpostește bucătăria Mânăstirii Rila

Unică prin concepție arhitecturală și alcătuire, structura piramidală, construită prin aranjarea a 10 rânduri consecutive de arce, unele peste altele, pe o suprafață octagonală, este susținută de 4 arce masive, pe o bază de formă pătrată. Rezultatul constă într-o echilibrare perfectă a construcției cu înălțimea de 22 m, a cărei rezistență a fost dovedită în decurs de mai bine de un secol.

Bblioteca mânăstirii cuprinde 250 de manuscrise de cărți în limbile slavonă și greacă, datând din secolele XI-XIX, de o deosebită valoare istorică și artistică, precum și peste 9000 de cărți vechi,  aparținând secolului al XVI-lea, printre care un „Tetraevangheliar” de la 1512, publicat la Târgoviște, cărți tipărite la Veneția în 1619, numeroase cărți vechi rusești, unele în ediții rare tipărite la Vilno.

Chiliile prezintă o arhitectură unică – verande spațioase, decorațiuni sculptate în lemn, tablouri și mobilier.

Vedere dinspre biserica centrală spre chiliile monahilor din Mânăstirea Rila

Complexul monahal mai cuprinde: 30 de ateliere de pictură, multe din ele decorate cu fresce și tapiserii viu-colorate; trapeza; câteva încăperi aparținând starețului; un spital; o cameră de depozitare a veselei; patru mari capele dispuse câte una pe fiecare etaj; depozite și bucătării (moara, bucătăria pentru oaspeți, brutăria, ferma de produse lactate).

Brutăria Mânăstirii Rila, de unde pot fi cumpărate popularele „mekitsi”  

Mânăstirea Rila este vizitată în decursul anului de un număr mare de turiști și pelerini, care, la vederea arhitecturii unice și a frescelor pictate în culori strălucitoare, de o frumusețe tulburătoare, sunt copleșiți de o emoție puternică, dublată de bucuria resimțită la trecerea pe dinaintea raclei cu moaștele Sfântului Ioan.

Un grup de pelerini sosiți la Mânăstirea Rila, pentru a-și aduce ofranda de credință Sfântului Ioan de Rila, căruia i se datorează ridicarea acestei lavre a ortodoxiei bulgare, cunoscută în întreaga lume

În zilele când mânăstirea își celebrează ocrotitorul – ziua prâznuirii Sfântului Ioan de Rila (18 august), aducerea sfintelor sale moaște din Sofia în Târnovo (19 octombrie) și ziua aducerii sfintelor sale moaște în Mânăstirea Rila (1 iulie), numărul de credincioși sosiți în pelerinaj este impresionant.

Acces

Complexul monahal este situat la 120 km sud de Sofia și la 18 km de orașul Rila, în parcul natural „Mânăstirea Rila”.

Drumul spre Mănăstirea Rila trece pe lângă abrupturi de rocă și izvoare, despre care se spune că au puteri tămăduitoare

Accesul la Mânăstirea Rila se face din șoseaua E79, care leagă capitala Bulgariei de punctul de trecere a frontierei spre Grecia, Kulata, din care, după aproximativ 90 km sud de Sofia, se virează, spre stânga, pe un drum asfaltat, care duce direct la mânăstire (30 km). 

Harta amplasării clădirilor în Mânăstirea Rila

1 Poarta Dupnitsa 11 Muzeul de Etnografie
2 Biserica centrală 12 Biblioteca
3 „Turnul Hreliov” 13 Muzeul Camerelor de Oaspeți
4 Muzeul de Istorie 14 Poarta Samokov
5 Recepția 15 Poșta
6 Bucătăria mânăstirii 16 Brutăria
7 Departamentul de pompieri 17 Hotel-Restaurant
8 Muzeul Economatului 18 Primăria
9 Birouri 19 Toaleta publică
10 Expoziția de icoane 20 Osuarul
Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Bulgaria, Călătorii, Lăcașe de cult, Monumente istorice, Turism de nișă

Pobitite Kamani, pădurea de piatră de lângă Varna

Pobitite Kamani, în traducere din limba bulgară „pietre înfipte în pământ”, constituie la 18 km vest de Varna un fenomen natural nu mai puțin spectaculos decât Vulcanii Noroioși de la Berca-Scorțoasa.

Plimbarea printre coloanele de la Pobitite Kamani pare la fel de ireală ca și vederea vulcanilor noroioși în plină activitate

Pe o suprafață de 7 km2, câteva sute de coloane de rocă albicioasă, cu înălțimea de până la 7 m și diametrul cuprins între 0,5 m și 2,5 m, semănând cu niște trunchiuri de copaci pietrificate, cele mai multe înțepenite în substrat în poziție verticală, grupate sau izolate, alcătuiesc o neobișnuită pădure de piatră, formată cu 50 milioane de ani în urmă.

 Pădurea de coloane din piatră albicioasă Pobitite Kamani

Grup de coloane din piatră albicioasă Pobitite Kamani (detaliu)

 Înălțimea unei coloane poate atinge 7 m

Unele dintre aceste coloane de piatră sunt fragmentate în două sau trei segmente, altele se găsesc în poziție culcată, asemeni unor trunchiuri dezrădăcinate.

Coloane segmentate din grupul „Dikilitash”

Coloană în poziție orizontală, umplută pe dinăuntru cu nisip

Zona înconjurătoare, nisipoasă, săracă în vegetație, imprimă locului aspectul de teren deșertic.

Una din puținele pete de culoare ce apar în peisaj

Dintre cele 7 grupuri mari de coloane, care se dezvăluie în peisajul fascinant, cel mai impresionant și, totodată, cel mai bine conservat este grupul „Dikilitash”.

Formațiuni din grupul „Dikilitash” (Pobitite Kamani)

În cadrul grupului „Karierata” sunt vizibile câteva decopertări naturale, dar și unele săpate de mâna omului, care au atras atenția cercetătorilor încă de acum patru decenii, pe când în zonă funcționa o carieră de nisip, în prezent închisă. Aici, într-un perete de 25 m înălțime, pot fi identificate patru stadii de dezvoltare a coloanelor, într-o mare varietate de forme, precum și stratele de calcare din baza acestora.

Perete decopertat al vechii cariere de nisip (grupul „Karierata”)

In decursul timpului, natura a modelat unele dintre structurile izolate, transformându-le în sculpturi unicat, reprezentând animale, obiecte, oameni sau creaturi fantastice („Paznicii de piatră”, „Tronul”, „Cămila”, „Marele Falus”, „Fântâna înghețată”, „Leul de piatră”, „Ciupercile”).

„Paznicii de piatră”(Pobitite Kamani)

 „Marele Falus” (Pobitite Kamani)

In ceea ce privește originea fenomenului Pobitite Kamani, au fost formulate mai multe ipoteze, începând cu acțiunea mecanică a factorilor de mediu asupra structurilor existente, precipitarea carbonaților din apele subterane (modul de formare a stalactitelor), complexe de corali, bioconstrucții algale și pădure pietrificată. Controversată încă, formarea carbonaților în zona Pobitite Kamani pare să aibă origini complexe.

Formațiunile geologice care alcătuiesc Pobitite Kamani au fost incluse, începând din anii ‛30 ai secolului trecut, în rezervația geologică cu același nume, prima de acest fel din Bulgaria, iar în prezent se află pe lista monumentelor naturale propuse a face parte din patrimoniul universal UNESCO.

Acces

Accesul spre rezervația „Pobitite Kamani” se face din orașul Varna, urmând E70 Varna-Shumen (Sofia) și apoi vechiul drum parțial modernizat, care duce spre Devnia.

Intrarea în zona marcată “Pobitite Kamani” se face direct din drumul asfaltat, după achitarea taxei de vizitare în valoare de: 3 BGN  pentru adulți, 2 BGN pentru studenți și elevi.

6 comentarii

Din categoria Bulgaria, Călătorii, Monumente ale naturii, Vacanţe

Destinaţii de weekend: Veliko Târnovo

Mai accesibil, sub aspect financiar, decât destinaţiile turistice de la nord de Dunăre, situate la aceeaşi distanţă faţă de Bucureşti, Veliko Târnovo poate reprezenta, în orice perioadă a anului, alegerea potrivită pentru o primă incursiune în cultura, istoria şi tradiţiile Bulgariei.

Amplasată într-un cadru natural extrem de pitoresc, vechea aşezare a ţarilor bulgari, dominată de prezenţa cetăţilor medievale de pe dealurile Tsarevets şi Trapezitsa, impresionează, înainte de orice, prin arhitectura unică.

DSC01408

Construcţii din lemn, din lemn şi piatră sau cu structură din lemn şi umplutură de pământ, cu o vechime de aproape 200 de ani, aflate în diferite stadii de conservare – unele complet degradate, altele integral refăcute, cu păstrarea stilului original, se înfăţişează vizitatorilor dintre construcţii noi şi foarte noi, într-o armonie rar întâlnită.  

DSC01247

 Case tradiţionale

DSC01389

Nou şi vechi laolaltă, într-un tot unitar

Etajele superioare ale caselor tradiţionale se extind pe orizontală spre clădirile de peste drum, pe deasupra străzilor înguste.

DSC01251

 DSC01241

Îngrămădite unele peste altele pe pantele stâncoase ale dealurilor bogat învegetate, de unde coboară în trepte până aproape de valea râului Yantra, case, magazine, hoteluri, pensiuni şi restaurante crează impresia unui amfiteatru uriaş, cu vedere la scena deschisă, constituită de Monumentul  închinat ţarilor Asen şi Muzeul de Artă Contemporană.

DSC01324

 DSC01393

Monumentul  închinat ţarilor Asen şi Muzeul de Artă

Situat pe o terasă deasupra râului, monumentul închinat ţarilor bulgari Assen I, Peter, Kaloyan şi Ivan Assen II, sub a căror domnie (1185-1241) statul medieval bulgar, cu capitala la Tarnovgrad – actualul Veliko Târnovo, a atins apogeul său politic, economic şi cultural, oferă o privelişte magnifică asupra oraşului vechi.

DSC01298

 Monumentul  închinat ţarilor Asen

DSC01316

Străzile Gurko şi Rakovski, ale căror clădiri restaurate reconstituie atmosfera secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, se numără printre principalele atracţii ale oraşului vechi, alături de capodoperele arhitecturale realizate de Kolio Fitcheto: biserica “St. Konstantin şi  Elena” (1872-1874), “Catedrala Maicii Domnului” (Theotokos), “Casa cu maimuţa” (1849) şi “Hanul lui Hadzhi Nikoli” (1858).

DSC00023

Biserica “St. Konstantin şi  Elena”

DSC00133

Catedrala Maicii Domnului (Theotokos)

DSC01271

Strada Gurko

Cunoscută în trecut ca cea mai importantă arteră comercială a oraşului, ,,Samovodska Charshia” – actuala Rakovski Uliţa, este una dintre puţinele străzi din Bulgaria, care îşi păstrează destinaţia de odinioară, valorificând produsele confecţionate după metodele tradiţionale în mici ateliere manufacturiere. Folosind tehnologii şi unelte originale, artizani, olari, pictori de icoane, sculptori, bijutieri, sticlari, ţesători, arămari şi cofetari îşi exersează măiestria în faţa privitorilor fascinaţi, ridicându-şi meşteşugurile la rang de artă.

DSC01375

 ,,Samovodska Charshia

DSC01365

Bulgarii acordă festivalurilor foclorice o importanţă cu totul aparte, dansul, cântecul şi muzica tradiţională contribuind la dezvoltarea unor puternice legături interumane.

Pentru acest motiv, manifestărilor populare, care reunesc artişti din majoritatea zonelor Bulgariei, li se alătură un număr din ce în ce mai mare de ansambluri din lumea întreagă.

Cu aceste ocazii, pe străzile oraşului se crează o atmosferă sărbătorească unică, împărtăşită cu deosebit entuziasm atât de localnici, cât şi de vizitatori.

DSC01402

 DSC01397

Un eveniment cu adevărat remarcabil în paleta manifestărilor artistice, oferite vizitatorilor oraşului Veliko Târnovo, îl constituie spectacolul de sunet şi lumină “Tsarevgrad Turnov”, unicul de acest gen în Europa.

Menit să redea Castelului Tsarevets grandoarea şi gloria vechii capitale Turnovgrad, spectacolul, creat de o echipă de specialişti bulgari şi cehi, în urmă cu aproape 25 de ani, impresionează atât prin compoziţia muzicală încărcată de dramatism, special realizată pentru a transpune spectatorii în mijlocul evenimentelor care i-au marcat evoluţia istorică, cât şi prin fascinantul joc de lasere şi sutele de lumini colorate, grandios proiectate.

DSC00130

Datând din perioada celui de al doilea ţarat bulgar (1187-1393), impunătoarea cetate Tsarevets este apărată de un zid întărit, ridicat direct pe stâncile verticale ale dealului înconjurat pe trei părţi de râul Yantra. Amplasat în mijlocul cetăţii, castelul, protejat de ziduri groase din piatră şi turnuri de apărare, cuprinde, pe lângă Biserica Sf. Petka, locuinţe, clădiri, rezervoare în care se păstra apa şi posturi de strajă.

DSC00107

 drum cetate

  Dintre toate turnurile cetăţii, singurul care s-a păstrat este turnul Balduin.

DSC00052

Cetatea de pe dealul Trapezitsa – a doua ca însemnătate istorică după Tsaravets, cunoscută în secolele XII-XIV-lea sub numele de “Gloriosul oraş Trapezitsa”, era apărată, la rândul său, cu ziduri fortificate şi prevăzută cu spaţii de locuit. În interiorul acestei cetăţi a fost ridicată Mânăstirea Sf. Ivan Rilski, unde, în perioada 1194-1195, au fost aduse moaştele sfântului de la Rila şi păstrate timp de aproape 300 de ani.

Fortificaţiile din secolul al XIII-lea din zona Asenova Mahala, situată la baza dealurilor Tsarevets şi Trapezitsa, cuprind bisericile St. Dumitru Solunski, St. 40 de mucenici, St. Gheorghe şi St. Petru şi Pavel, importante monumente culturale, care constituie subiectul a numeroase cercetări arheologice, istorice şi artistice.

Coborând pe drumul din stânga dealului Tsarevets, se ajunge, după nici 4 km, la Arbanassi, o veche aşezare istorică, renumită pentru valoarea arhitecturală şi artistică a caselor tradiţionale din piatră şi bisericile bogat ornamentate cu sculpturi din lemn şi picturi murale datând din secolele XVI-XVII-lea. Datorită acestor monumente unice, pitoreasca staţiune Arbanassi este vizitată nu numai de turişti, ci şi de un număr impresionant de oameni de ştiinţă, arheologi, istorici, arhitecţi şi artişti plastici.

DSC00229

  La numai 7 km de oraş, din care ultimii 2 km se parcurg prin pădure, pe un drum lateral, desprins spre stânga din şoseaua Veliko Târnovo-Ruse, se află Sfânta Mânăstire Schimbarea la Faţă (Preobrazhenski), una dintre cele mai renumite edificii de cult medievale ale Bulgariei şi, totodată, cea mai mare şi mai vizitată dintre mânăstirile regiunii Veliko Târnovo.

 DSC00211

Amplasată la baza unor impunătoare stânci calcaroase, vechea mânăstire răspândeşte o atmosferă de pace şi linişte binecuvântată, din care cu greu te poţi desprinde pentru a reveni la cele lumeşti.

DSC00216

Deşi puternic marcat de trecerea timpului, exteriorul bisericii impresionează prin coloritul încă viu, în tonuri de roşu-pământiu al pereţilor, pe care un loc important îl ocupă compoziţia “Ciclul vieţii”, reflectând traseul firesc al vieţii de la naştere la trecerea în nefiinţă. 

Odoarele de preţ, pe care biserica le adăposteşte în prezent, sunt reprezentate de: icoane pictate de Stefan Dospevski, Zakhary Zograph, cărţi vechi şi obiecte de cult,  precum şi iconostasul sculptat în lemn de artişti de renume din Triavna.

DSC01329

Păstrat cu sfinţenie în multe din satele româneşti, obiceiul aninării mărţişoarelor de ramurile pomilor în floare este prezent şi la sud de Dunăre, unde şnururile Marteniţei împodobesc sărbătoreşte pomii din curţile mânăstirilor, parcuri şi livezi.

Arhitectura unică, atmosfera încărcată de romantism a străzilor oraşului vechi, obiceiurile locale, vestigiile istorice, manifestările folclorice de o largă popularitate, peisajele încântătoare din împrejurimi, monumentele de cult, gastronomia excelentă, spectacolul de sunet şi lumină “Tsarevgrad Turnov” şi, nu în ultimul rand, preţurile decente ale serviciilor oferite sunt tot atâtea motive pentru care merită să ajungi la Veliko Târnovo cât mai curând.

Un comentariu

Din categoria Bulgaria, Castele și palate, Călătorii, Destinații de weekend, Monumente istorice, Muzee, Turism, Vacanţe