Pe Acropole, printre templele antice cu vedere la Atena modernă

Acropole – promontoriul fortificat, care domină centrul istoric al metropolei elene, dezvăluie privitorului monumentele celui mai grandios sanctuar al Atenei antice, ridicat în secolul lui Pericle: Partenonul, Propileele, Erehteionul şi Templul Atenei Nike.

Acropole cu Partenonul şi Erehteionul, văzute din zona Arcului lui Hadrian, Atena

Adevărate capodopere ale arhitecturii şi artei clasice greceşti, cele patru construcţii monumentale de pe Acropole, admirate până şi în antichitate pentru armonia spaţiilor, bogăţia decoraţiunilor şi perfecţiunea realizării, trezesc interesul a milioane de turişti, care vizitează Atena, special pentru a le vedea.

Accesul pe Acropole, dinspre sud,  se face urcând din artera pietonală Dionysiou Areopagitou: prin situl arheologic, situat vizavi de Noul Muzeu al Acropolei; prin stânga Odeonului lui Herod Atticus.

Ambele căi de acces oferă o excelentă vedere de ansamblu, de la nord la sud, a Odeonului lui Herod Atticus, înainte de ascensiunea spre Templul Atenei Nike.

Intrarea în sanctuar se face prin partea de vest a stâncii sacre, pe lângă bastionul Templului Atenei Nike sau prin poarta Beule.

Propileele, văzute prin poarta Beule, Acropole, Atena

Propileele constituie intrarea monumentală în sanctuarul propriu-zis de pe Acropole, decorat cu magnifice capodopere de arhitectură antică.

Propileele, intrarea în sanctuarul Atenei antice, Acropole, Atena

Opera arhitectului Mnesicles, Propileele au fost ridicate după finalizarea Partenonului, în perioada 437-432 Î.Hr., fără ca planul original al construcţiei să fie dus vreodată la bun sfârşit.

Clădirea centrală a Propileelor (vedere dinspre est), Acropole, Atena

Construcţia de forma literei ∏, realizată din marmură pentelică, consta dintr-o clădire centrală şi două aripi, la sud şi la nord.

Pinacoteca şi intrarea în clădirea centrală a Propileelor (vedere dinspre sud), Acropole

Clădirea centrală – propilonul propriu-zis, prezenta o faţadă exterioară (la vest) şi una interioară (la est), ambele susţinute de 6 coloane dorice, cuprinzând între ele un zid în care erau practicate 5 deschideri.

Clădirea centrală a Propileelor (vedere dinspre vest), Acropole, Atena

Deschiderea principală, care ocupa o poziţie centrală, era flancată de o parte şi de alta de 3 coloane ionice.

Faţada estică (interioară) a clădirii centrale a Propileelor (vedere dinspre est), Acropole, Atena

Clădirea centrală urmărea configuraţia terenului, astfel că porticul de est şi pedimentul acestuia se situau mai sus decât porticul de vest, iar cele două aripi ale construcţiei erau poziţionate, din acelaşi motiv, mai jos decât clădirea centrală.

Clădirea centrală a Propileelor (vedere dinspre vest), Acropole, Atena

Aripa de nord a Propileelor, descrisă de Pausanias drept Pinacoteca, cuprindea o galerie de artă, care expunea lucrările unor artişti consacraţi ai epocii (Polygnotos şi Aglaofon).

Pinacoteca şi clădirea centrală a Propileelor, Acropole, Atena

Ambele aripi ale construcţiei aveau faţadele decorate cu câte 3 coloane dorice.

Accesul în templu se făcea prin aripa de sud.

În perioada otomană, construcţia, folosită ca pulberărie, a fost distrusă în urma unei explozii.

Datorită intervenţiilor efectuate asupra tavanelor din marmură ale porţilor lui Mnesicles, în cadrul amplului program de restaurare şi conservare, care se derulează pe Acropole din 1975, vizitatorii îşi pot face o idee asupra felului în care arăta somptuosul spaţiu acoperit din zona porticului de est şi a holului de vest a Propileelor.

Holul de vest al clădirii centrale a Propileelor (vedere dinspre vest), Acropole, Atena

Lucrarea de conservare a clădirii centrale a Propileelor a fost răsplătită în acest an cu trofeul „Europa Nostra”.

Pe aceeaşi parte cu aripa de nord a Propileelor se găseşte un piedestal de cca 9 m înălţime, cu baza rectangulară, cunoscut sub numele de piedestalul lui Agrippa. Aici era amplasat monumentul închinat de atenieni lui Marcus Agrippa, ginerele împăratului Augustus.

Piedestalul lui Agrippa, Pinacoteca şi intrarea în clădirea centrală a Propileelor, Acropole, Atena

Templul Atenei Nike este amplasat pe marginea de sud-vest a stâncii sacre, deasupra unui bastion, care înglobează o lucrare de fortificaţie din perioada miceniană şi altarele unor temple mai vechi, închinate Atenei Nike.

Templul, proiectat de Kallicrates, este o mică structură ionică, cu portice degajate pe ambele laturi frontale, având 4 coloane monolit pe fiecare latură scurtă. Acesta a fost ridicat în perioada 426-421 Î.Hr.

Templul Atenei Nike (vedere dinspre sud), Acropole, Atena

Pereţii laterali ai cellei se termină în ante, care mărginesc o pereche de stâlpi.

Deasupra epistilului, o friză realizată de Agoracritos, înfăţişa, pe trei dintre laturi, scene de luptă dintre greci şi perşii, şi, pe latura de est, un grup de zei olimpieni urmărind înfruntarea.

Pedimentele, slab conservate, se presupune că ar fi ilustrat lupta cu Giganţii, pe latura de vest, şi lupta cu Amazoanele, pe latura de est.

Templul Atenei Nike (vedere dinspre nord-est), Acropole, Atena

În anul 409 Î.Hr., în lungul marginii bastionului, a fost ridicat un parapet, din motive de siguranţă. Acesta era alcătuit din lespezi de marmură de cca 1 m lungime, cu reprezentări în relief ale Victoriei înaripate, conducând tauri la sacrificiu. Fragmente din aceste lespezi pot fi văzute în Noul Muzeu al Acropolei şi la British Museum.

În perioada otomană, Templul Atenei Nike a fost demolat, iar materialul rezultat a fost utilizat la construirea unui zid de apărare în faţa Propileelor şi a turnului, cunoscut sub numele de Koulas, care în prezent nu se mai păstrează.

Stricăciunile provocate edificiului în secolul al XVII-lea au necesitat realizarea unei structuri suport noi şi completa dezmembrare a celor 333 de părţi componente. Programul de restaurare a inclus rearanjarea componentelor templului în poziţia iniţială şi conservarea templului vechi din interiorul bastionului,

Blocurile frizei, mutate în Noul Muzeu al Acropolei, au fost înlocuite cu copii.

În lungul zidului sudic, care înconjoară vechea Acropole, între Propilee şi Partenon, se găsesc săpate în stâncă urmele a două clădiri datând din aceeaşi perioadă cu Propileele (secolul al V-lea Î.Hr.): Brauronionul – sanctuar închinat zeiţei Artemis Brauronia, şi Calcoteca – clădire care adăpostea monumente votive din bronz.

Partenonul, templul închinat de atenieni Atenei Partenos, este reprezentarea plenară a democraţiei şi, totodată, cel mai frumos monument de pe Acropole, ca realizare şi concepţie artistică.

Faţada vestică a Partenonului, văzută dinspre Propilee, Acropole, Atena

Partenonul lui Pericle, primul dintre monumentele clasice construite pe Acropole, a fost ridicat între anii 447-432 Î.Hr. pe locul a două temple mai vechi, după proiectul arhitecţilor Ictinos şi Kallicrates.

Partenonul este un templu doric peripter octostil, cu câteva caracteristici arhitecturale  unice şi inovatoare.

Se ştie că raportul dintre lungimea şi lăţimea templului, precum şi cel dintre lăţimea şi înălţimea templului se conformează raportului de 9:4. Acelaşi raport este păstrat între distanţa dintre două coloane şi diametrul coloanelor.

Templul propriu-zis, împărţit în: pronaos, cella, opistodom şi o încăpere cu 4 coloane, intercalată între opistodom şi cella, este înconjurat de 8 coloane pe faţade şi 17 coloane pe laturile lungi.

Latura de nord a Partenonului, Acropole, Atena

Coloanele, zidurile şi decoraţiunile templului monumental sunt realizate din marmură pentelică de culoare albă.

Cella, neobişnuit de mare, proiectată astfel pentru a putea adăposti statuia supradimensionată a Atenei, restrângea încăperile din faţa şi spatele porticului la dimensiuni mult mai reduse decât în mod obişnuit.

O linie de 6 coloane dorice suporta faţa şi spatele porticului, iar o colonadă alcătuită din 23 de coloane dorice mici, înconjura statuia de cca 12 m înălţime (15 m cu tot cu soclu) într-un aranjament dispus pe 2 niveluri.

Faţada estică a Partenonului, pe al cărei pediment este înfăţişată scena naşterii zeiţei Atena, Acropole, Atena

Statuia monumentală, realizată din aur şi fildeş a Atenei Partenos, o înfăţişa pe zeiţă purtând-o pe Nike (Victoria) în mâna sa dreaptă.

Zeiţa era înveşmântată într-un peplu aurit şi purta pe cap un coif, decorat în partea mediană cu un sfinx, încadrat de doi cai înaripaţi.  Armele şi scutul acesteia erau, de asemenea, din aur.

În secolul al V-lea D.Hr., statuia criselefantină a zeiţei, realizată de Fidias – sculptorul care a supravegheat întregul program de construcţie a Partenonului şi a conceput decoraţiunile acestuia, a fost transportată de unul dintre împăraţii romani la Constantinopole (oraşul Istanbul de astăzi), unde opt secole mai târziu a fost distrusă în timpul unei cruciade.

O copie a statuii este expusă la Muzeul Naţional de Arheologie din Atena.

Camera dintre opistodom şi cella, care adăpostea tezaurul Atenei, era decorată cu 4 coloane ionice, care susţineau acoperişul.

Asemenea tuturor templelor greceşti, Partenonul a fost proiectat pentru a fi văzut exclusiv din exterior, vizitatorii putând să zărească statuile aflate în interior doar prin uşile mai mult sau mai puţin deschise.

Coloane dorice, capiteluri, arhitravă, friză cu metope şi triglife, acroter, latura de nord a Partenonului, Acropole, Atena

Comparativ cu celelalte temple, Partenonul a fost conceput astfel încât elementele estetice ale exteriorului să facă tranziţia la interior – unde se înălţa statuia criselefantină a Atenei, extrem de lină.

Colţurile pedimentelor erau decorate cu statui din marmură, iar apexul acestora cu palmete mari, bogat ornamentate.

Frontonul estic al Partenonului, colţul sud-estic (detaliu), Acropole, Atena

Pedimentele erau decorate cu sculpturi, care alcătuiau compoziţii inspirate din viaţa zeiţei Atena. Astfel, pedimentul estic înfăţişa naşterea zeiţei, ieşind din capul tatălui său, Zeus, în faţa unui grup de zei olimpieni, în timp ce pedimentul vestic îi prezenta pe Atena şi pe Poseidon, disputându-şi supremaţia Atenei în faţa zeilor, eroilor şi regilor mitologici ai Aticii.

Frontonul estic al Partenonului, colţul nord-estic (detaliu), Acropole, Atena

92 de metope alternând cu triglife, toate decorate cu reliefuri – primele sculpturi ale Partenonului, erau amplasate deasupra epistilului colonadei exterioare şi sub arhitravă.

Temele acestora erau inspirate de războaiele cu: Giganţii, pe partea de est, cu Amazoanele, pe partea de vest, cu Centaurii, pe partea de sud, şi războiul troian, pe partea de nord.

Friza, un element al ordinului ionic, adăugată inspirat acestui templu doric, în lungul părţii superioare a cellei, pronaosului şi opistodomului, înfăţişa splendida procesiune a Panateneelor, cea mai importantă festivitate religioasă şi politică, celebrată o dată la patru ani, timp de 12 zile, în cinstea zeiţei Atena.

Alcătuită din 115 blocuri de marmură cu înălţimea de 1m, friza de 160 m lungime prezenta 378 de figuri umane şi zeităţi şi peste 200 de animale, în principal cai.

50 m din friza Partenonului se păstrează în Noul Muzeu al Acropolei, 80 m la British Museum, un bloc la Luvru, iar alte câteva fragmente în muzeele din Italia, Austria, Germania şi Danemarca.

După secolul al V-lea Î.Hr., personalităţi ale vremii, inclusiv suverani ai Pergamului, Cappadociei şi Egiptului, împăraţi romani (Hadrian, Claudiu) şi cetăţeni înstăriţi ai Atenei (Herod Atticus) au completat spaţiul din jurul Acropolei pericleene cu numeroase construcţii de interes public, având diferite funcţionalităţi. Printre acestea se numără şi cele două monumente de pe versantul sudic al Acropolei: Teatrul lui Dionysos (secolul al IV-lea Î.Hr.), Odeonul lui Herod Atticus (sec. al II-lea D.Hr.).

Teatrul lui Dionysos, construcţie refăcută în secolul al IV-lea Î.Hr. (vedere de pe Acropole), Atena

Timp de un mileniu, deşi lipsit de multe dintre statui şi fresce, Partenonul a rămas neatins de vicisitudinile vremii, pentru ca în perioada ocupaţiei otomane, când construcţia era folosită ca pulberărie, acoperişul, parte din ziduri şi colonada să fie transformate în ruină de bombardamentele produse cu ocazia asedierii Atenei de către Morosini (1687).

Atena modernă şi Licabetul, văzute de pe Acropole, Atena

La începutul secolului al XIX-lea, Thomas Bruce (Lord Elgin) – ambasadorul britanic la Constantinopole, a desăvârşit dezastrul provocat de veneţieni Partenonului, prelevând majoritatea pieselor din marmură rămase intacte pe clădire după bombardament şi printre ruine (80 m de frize, 15 metope, 17 sculpturi de pediment, precum şi alte piese de arhitectură), şi cedându-le British Museum sub titlul de „colecţie privată” contra sumei de 35.000 £.

Cunoscute sub numele de „marmura Elgin”, sculpturile de pe Partenon, care de aproape 200 de ani pot fi admirate gratuit în sălile muzeului londonez, constituie, încă, subiectul disputei dintre guvernelele elen şi britanic, privind revendicarea acestora.

În Noul Muzeu al Acropolei, pentru „marmura Elgin” sunt păstrate spaţii de expunere, în speranţa că aceste piese se vor întoarce în Grecia odată şi odată.

Restaurarea Partenonului, cea mai importantă construcţie de pe Acropole, dedicată zeiţei Atena, a început cu terminaţia estică a monumentului, în anii `80 ai secolului trecut.

Intervenţiile au constat în consolidarea componentelor antablamentului şi îndepărtarea sau înlocuirea tuturor metopelor originale cu copii.

În porticul estic al monumentului, cele 6 coloane interioare ale colonadei pronaosului au fost restaurate cu umplutură de marmură nouă.

Porticul estic al Partenonului, în zona căruia au fost efectuate lucrări de restaurare, Acropole, Atena

În colonada corespunzătoare opistodomului, a fost executată consolidarea in situ a coloanelor, nederanjate din antichitate, prin injectare.

Faţada vestică a Partenonului, în spatele căreia au fost realizate lucrări de consolidare in situ a coloanelor, Acropole, Atena

Pe latura de nord, cele 8 coloane din mijloc (de la a 4-a la a.11-a de la est) şi părţile corespunzătoare ale componentelor de deasupra au fost dezmembrate, restaurate şi reamplasate în poziţiile originale.

Coloanele restaurate de pe latura de nord a Partenonului (4-11 de la est la vest), Acropole, Atena

În cel mai înalt punct de pe Acropole, săpate în stâncă, sunt urmele sanctuarului lui Zeus Polieus.

Erehteionul a fost construit pe partea de nord a platoului stâncos, în perioada 421-406 Î.Hr., pe locul unui templu închinat Atenei Polias.

Construcţia îşi datorează forma mai puţin obişnuită neregularităţii terenului, între laturile de est şi de vest existând o diferenţă de nivel de 3 m, precum şi multiplelor culturi cărora le era închinată.

Erehteionul văzut din clădirea centrală a Propileelor, Acropole, Atena

Latura de est a Erehteionului a fost închinată Atenei Polias, în timp ce latura de vest servea cultului lui Poseidon-Erehteus şi adăpostea altarul lui Hefaistos şi Boutes – un erou local.

Sanctuarul conţinea, de asemenea, mormântul lui Cecrops şi urmele disputei dintre Atena şi Poseidon pentru supremaţia oraşului.

Erehteionul (vedere dinspre sud), Acropole, Atena

Ca şi Partenonul, Propileele şi Templul Atenei Nike, Erehteionul era construit din marmură pentelică.

Pe latura de est, un portic ionic cu 6 coloane susţinea intrarea în templu, situată pe această parte a construcţiei.

Intrarea în sanctuarul Atenei Polias şi porticul Cariatidelor (vedere dinspre est), Erehteion, Acropole, Atena

Interiorul adăpostea statuia din lemn de măslin a Atenei, pe care Arrheforoi –  copile de 7-11 ani,  care ţeseau veşmântul zeiţei şi luau parte la ritualurile iniţiatice, o înveşmântau în timpul festivităţilor Panateneelor cu un peplu sacru.

Pe latura de nord a templului, se afla intrarea în aripa de vest a clădirii, marcată de un propilon cu 4 coloane ionice în lungul faţadei şi câte o coloană de fiecare parte.

Porticul Nordic, coloanele de la intrarea în sanctuarul lui Poseidon-Erhteus şi porticul Cariatidelor (vedere dinspre vest), Erehteion, Acropole, Atena

O mică deschidere practicată pe latura de vest comunica cu sanctuarul Pandrosei, situat la vest de Erehteion.

O deschidere existentă pe faţada de sud a aripii vestice a templului ducea la porticul Cariatidelor, o structură de forma literei greceşti ∏, cu acoperişul susţinut de 6 statui de tinere femei.

Porticul Cariatidelor şi peretele sudic al sanctuarului lui Poseidon-Erehteus, Erehteion, Acropole, Atena

5 dintre aceste statui se află expuse în Noul Muzeu al Acropolei, iar cea de a şasea la British Museum.

Templul a ars în secolul I Î.Hr. şi a fost refăcut mai târziu.

Una dintre Caritide a fost ridicată de pe Acropole şi transportată la Londra de Lordul Elgin, înainte ca Erehteionul să fie puternic avariat în bombardamentele din timpul Războiului de independenţă al Greciei.

Erehteionul este primul dintre monumentele de pe Acropole, a cărui restaurare a fost finalizată.

Intrarea în sanctuarul Atenei Polias (vedere dinspre est), restaurată în perioada 1979-1987, Erehteion, Acropole, Atena

Lucrările au vizat restaurarea zidurilor, tavanelor, porticurilor de nord şi de sud şi a faţadei de est a monumentului.

Realizată în cadrul programului amplu de conservare şi restaurare a Acropolei, iniţiat în 1975, lucrarea de restaurare a Erehteionului a fost încununată cu premiul „Europa Nostra„.

Spaţiul cuprins între Propilee, Partenon şi Erehteion era ocupat de sanctuare de mici dimensiuni şi clădiri cu diverse destinaţii, precum şi de statui din bronz închinate zeilor.

Poarta Beule (sec. al III-lea D.Hr.), prin care vizitatorii părăsesc Acropole, Atena

Situl arheologic de pe Acropole poate fi vizitat zilnic în intervalul orar 8.00-19.00.

Biletul, pe baza căruia se face intrarea la Acropole, Agora antică, Muzeul Arheologic Kerameikos, Biblioteca lui Hadrian, Kerameikos, Muzeul Agorei antice, panta nordică a Acropolei, Agora romană, panta sudică a Acropolei şi Olympion, costă 12 €. Acesta este valabil 4 zile, în condiţiile în care fiecare sit/muzeu poate fi vizitat o singură dată.

Biletele la preţ redus (6 €) sunt destinate: studenţilor din ţări care nu fac parte din Uniunea Europeană, persoanelor în vârstă de peste 65 de ani şi părinţilor care-şi însoţesc copiii din şcoala elementară în scop educativ.

Intrarea este liberă pentru: copii şi tineri cu vârsta până la 18 ani, studenţi din ţări care fac parte din Uniunea Europeană, jurnalişti, însoţitori ai persoanelor cu dizabilităţi, profesori care însoţesc grupuri de elevi din toate gradele de învăţământ.

Recomandare

La coborârea de pe Acropole, vizitaţi Noul Muzeu al Acropolei, situat nu departe, pe Dionysiou Areopagitou.

Vacanţă pe insula Egina (Aegina)

De forma unui triunghi isoscel cu latura de aproximativ 14 km şi vârfurile îndreptate spre apus, răsărit şi miazăzi, Egina (Aegina) este cea mai mare dintre insulele Saronice şi cea mai apropiată de portul Pireu.

Situată la 40 de minute distanţă de capitala elenă, insula primeşte zilnic vizitatori din toate colţurile lumii.

Feriboturi ancorate în portul Egina (Aegina), din care debarcă zilnic mii şi mii de pasageri sosiţi din Pireu, insula Egina (Aegina)

Majoritatea acestora – pelerini veniţi la Mânăstirea „Sfântul Nectarie” şi turişti aflaţi în croazieră pe trei dintre insulele Saronice, între care şi Egina, nu poposesc pe insulă mai mult de câteva ore.

Restul sunt atenieni şi turişti străini, care preferă să petreacă pe insulă 1-2 săptămâni de vacanţă, departe de zgomotul aglomerărilor urbane în care trăiesc.

Oraşul-port Egina (Aegina), văzut din dreptul bisericii Panagitsa, insula Egina

Motivul este lesne de înţeles, pentru că, în pofida faptului că pe insulă acostează zilnic feriboturi, ambarcaţiuni rapide şi vase de croazieră, aşezările de aici păstrează încă intactă atmosfera orăşelelor patriarhale.

Micul parc şi capela cu două cupole închinată Sf. Nicolae – ocrotitorul marinarilor, din portul turistic Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Principalele destinaţii de vacanţă de pe insulă sunt: Egina (Aegina), Agia Marina şi Perdika.

Accesul pe insula Egina (Aegina) este extrem de facil, din Pireu existând conexiuni directe cu porturile: Egina (Aegina), Souvala şi Agia Marina.

Egina (Aegina) – capitala insulei

Capitala şi, totodată, principalul port al insulei, în care ancorează ambarcaţiunile cu plecare din Pireu, este un orăşel cu puţin peste 7.000 de locuitori permanenţi, care îşi câştigă existenţa din turism, servicii şi comerţul cu fistic.

Oraşul Egina (Aegina), cu clădiri în culori pastel, şi portul turistic cu bisericuţa închinată Sf. Nicolae – vedere dinspre mare, insula Egina (Aegina)

„Fisticul de Egina„, cultivat pe insulă de mai bine de 150 de ani, este înregistrat la Comisia Europeană pentru agricultură şi dezvoltare rurală drept un produs cu origine protejată (PDO) încă din 1996.

Stand amplasat în faţa unui magazin care comercializează fistic de Egina şi produse pe bază de fistic de Egina, insula Egina (Aegina)

Proaspăt ori prăjit cu sare sau fără, cu aromă de lămâie sau fără, vărsat sau preambalat în pungi de 500 g sau 1 kg, fisticul este cel mai vîndut produs de pe tarabele din jurul portului. Preţul unui kilogram de fistic prăjit în coajă, fără adaos de sare, este de 10 €.

Strada principală, paralelă cu marea, este mărginită de un şir de clădiri cu etaj, balcoane şi faţade în culori pastel, îmbinând stilul tradiţional cu cel neoclasic, mărturie a contribuţiei aduse la dezvoltarea aşezării de Ioannis Kapostrias – guvernator în perioada când Egina (Aegina) a fost capitala Greciei (1828-1829).

Această prezentare necesită JavaScript.

La parterul acestora, cofetării, baruri, taverne, restaurante şi mici magazine îşi aşteaptă răbdătoare clienţii.

Cofetăriile, barurile şi tavernele de pe strada principală au vedere la portul turistic din Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Un frappe servit alături de o sticlă de apă plată, rece ca gheaţa, într-una din terasele cu vedere la port nu costă mai mult de 3 €.

Terasă cu vedere la portul turistic din Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

De un farmec cu totul aparte se bucură străduţele înguste din spatele străzii principale, în lungul cărora se aliniază de-a valma: brutării, ateliere de ceramică, frizerii, precum şi zeci de magazine specializate în vânzarea de produse de uz casnic, grădinărit, electrice, mobilă, articole de pescuit, un hotel şi chiar un muzeu de folclor.

Magazin cochet decorat, situat la parterul unei case tradiţionale de pe una din străduţele secundare, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

In dreapta unei intersecţii, un turn vechi de cel puţin două secole, tencuit în roz, atrage atenţia vizitatorilor. Clădirea, cunoscută sub numele de „Turnul lui Markellos”, a servit drept sediu pentru scurt timp guvernului condus de Ioannis Kapostrias.

„Turnul lui Markellos”, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Venind dispre mare, aşezarea este dominată către nord de dealul Kolona, străjuit de singura din cele 34 de coloane ale „Templului lui Apollo” (secolul al VI-lea Î.Hr.) păstrată intactă şi conservată astăzi în cadrul sitului arheologic Kolona (“coloană”, în traducere din limba greacă).

„Kolona”, singura coloană rămasă în picioare a „Templului lui Apollo”, văzută dinspre mare, „Templul lui Apollo”, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Coloana de 7 m înălţime, sculptată în gresie de culoare albă-cenuşie poate fi zărită de pe vasele care sosesc în Egina cu mult înainte ca acestea să acosteze în port.

„Kolona”, „Templul lui Apollo”, situl arheologic Kolona, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

„Templul lui Apollo”, situl arheologic Kolona, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Pe dealul Kolona, locul Acropolei şi centrul religios al oraşului antic Egina (Aegina), cercetările arheologice au evidenţiat prezenţa a mai mult de zece aşezări, prima datând din secolul al III-lea Î.Hr.

Aşezări şi coloana „Templului lui Apollo” (în fundal), situl arheologic Kolona, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

În aceeaşi zonă, pe lângă coloana „Templului lui Apollo„, au mai fost identificate câteva clădiri şi fundaţiile a două alte temple închinate lui Dionisos şi zeiţei Artemis.

Portul oraşului Egina (Aegina), văzut de pe dealul Kolona, situl arheologic Kolona, Egina (Aegina), insula Egina (Aegina)

Muzeul de arheologie – primul de acest fel din Grecia, amplasat la intrarea în situl arheologic, găzduieşte în cele trei săli principale o valoroasă colecţie de artefacte (vase colorate, lămpi, arme şi monede), precum şi un excepţional monument votiv dedicat „Templului lui Apollo”.

Sculptura din marmură, reprezentând un sfinx cu cap de femeie şi trup pe jumătate de leu şi pe jumătate de vultur, aparţinând perioadei clasice timpurii (anul 460 Î.Hr.), constituie piesa de rezistenţă a edificiului.

Sfinxul cu cap de femeie şi trup pe jumătate de leu şi pe jumătate de vultur, monument votiv dedicat Templului lui Apollo, Muzeul de arheologie din Egina

Accesul în situl arheologic şi în muzeu este permis de marţi până duminică între orele 8.00-15.00, iar taxa de intrare este de 3 €.

În vecinătatea sitului arheologic Kolona, spre sud şi spre nord, şi începând din dreptul bisericii Panagitsa spre sud se întind cele trei plaje ale oraşului Egina: Avra, Kolona şi, respectiv, Panagitsa.

Plaja Kolona, situată la nord de situl arheologic Kolona, Egina (Aegina), insula Egina

Plaja Avra, situată între port şi situl arheologic Kolona, Egina (Aegina), insula Egina

Plaja Panagitsa, situată în dreptul bisericii cu acelaşi nume, Egina (Aegina)

Agia Marina

La nici 20 de minute distanţă cu maşina de capitală, în Agia Marina se găseşte cea mai lungă plajă cu nisip de pe insula Egina (Aegina).

Plaja din Agia Marina, insula Egina (Aegina)

În mai 2013, „Fundaţia de educaţie pentru mediul înconjurător” (FEE) i-a acordat plajei din Agia Marina, una dintre primele plaje pe care s-a dezvoltat turismul în insula Egina (Aegina), certificatul „Blue Flag”, pentru îndeplinirea celor mai înalte standarde privind calitatea apei, siguranţa, educaţia pentru mediu, informarea în acest sens, precum şi serviciile asigurate turiştilor.

Plaja din Agia Marina, certificată cu „Blue Flag” în mai 2013, insula Egina (Aegina)

Certificatul „Blue Flag” obţinut de plaja din Agia Marina este primul de acest fel acordat unei plaje de pe insula Egina şi, totodată, din grupul insulelor Saronice.

Nisipul plajei din Agia Marina este extrem de fin, apa limpede, iar intrarea, cel puţin până la adâncimea de 1,80 m, cât se poate de lină.

Plaja din Agia Marina, insula Egina (Aegina)

Închirierea a două şezlonguri şi a unei umbrele spre capătul sudic al plajei din Agia Marina costă 5 € pentru întreaga zi.

Singura problemă din zona plajei o constituie peisajul dezolant, creat de o baterie de clădiri abandonate, rămase neterminate din perioada anilor `60.

Clădiri neterminate, abandonate de 40 de ani în vecinătatea plajei din Agia Marina, insula Egina (Aegina)

Aşezarea, dispusă sub formă de amfiteatru deasupra golfului, este populată pe timpul verii de atenienii care şi-au construit aici case de vacanţă, dar şi de turiştii boemi, care revin an de an, îndrăgostiţi de atmosfera patriarhală a zonei.

Agia Marina, insula Egina

Din strada principală, constând dintr-o înşiruire de cafenele, taverne, brutării, magazine de suveniruri, decoraţiuni, articole de îmbrăcăminte din bumbac cultivat în Grecia, câteva minimarket-uri, o firmă de închirieri maşini şi o farmacie, se ajunge spre port, plajă şi biserică, principalele puncte de interes ale aşezării.

Tavernă tradiţională din portul Agia Marina, insula Egina (Aegina)

Pe timpul verii, legătura între Agia Marina şi Pireu este asigurată de vasul de pasageri „Alexandros”, care parcurge distanţa dintre cele două porturi în 60-90 minute.

Sosirea vasului de pasageri „Alexandros” în portul Agia Marina, insula Egina (Aegina)

Templul Aphaiei

Situat la 2 km nord de Agia Marina, pe vârful unui deal acoperit de o pădurice de pini, „Templul Aphaiei” constituie cel mai important monument din sanctuarul închinat zeiţei cu acelaşi nume, din perioada miceniană şi până în prezent.

Faţada sudică,”Templul Aphaiei”, insula Egina (Aegina)

Potrivit mitologiei, Aphaia, identificată drept fiica lui Zeus şi a Karmei, aruncându-se în mare pentru a scăpa de Minos, a cărui iubire nu o împărtăşea, a ajuns în Aegina, unde s-a ascuns într-o peşteră.

Colonadele cellei, „Templul Aphaiei”, insula Egina (Aegina)

Un excelent exemplu de arhitectură dorică, monumentul, ridicat în anul 480 Î.Hr., înainte de bătălia de la Salamina, se află într-o stare bună de conservare, 24 din cele 36 de coloane ale acestuia fiind şi astăzi în picioare.

Friză dorică in situ, „Templul Aphaiei”, insula Egina (Aegina)

O rampă din piatră duce la platforma înălţată pe trei rânduri de trepte în scopul evitării umidităţii.

Rampa din piatră prin intermediul căreia se realiza intrarea în templu şi legătura cu altarul pentru sacrificii, „Templul Aphaiei”, insula Egina (Aegina)

Templul, clădit din blocuri sculptate de gresie poroasă provenită de pe insulă, a servit drept model pentru construcţia Partenonului şi a altor câteva temple din Grecia, Asia şi sudul Italiei.

Se spune că în zilele senine, din vârful dealului pe care se înalţă monumentul, privind spre Atena, se poate vedea Partenonul, iar cu puţin noroc şi „Templul lui Poseidon” de la Cap Sounio.

Atena (?), întrezărită de pe dealul unde este situat „Templul Aphaiei”, insula Egina

Din păcate, ipoteza conform căreia „Templul Aphaiei” ar face parte, alături de Partenon şi „Templul lui Poseidon” de la Cap Sounio, din aşa numitul „triunghi sacru al antichităţii” nu este susţinută de oamenii de ştiinţă.

Situl arheologic care cuprinde „Templul Aphaiei” poate fi vizitat zilnic între orele 8.00-17.00, iar  muzeul doar de marţi până duminică între orele 10.30-13.30. Taxa de vizitare este de 4 € pentru un adult.

Mânăstirea „Sfânta Treime”(„Sfântul Nectarie”) şi biserica „Sfântul Nectarie”  din Egina

Sfântul Nectarie Taumatologul (1846-1920) este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ortodocşi contemporani din Grecia, cunoscut pentru miracolele înfăptuite, printre acestea numărându-se, cu precădere, tămăduirea bolnavilor incurabili.

Primul dintre cele peste 2.000 de minuni, care i-au fost atribuite, s-a petrecut imediat după trecerea sa în nefiinţă, când, după atingerea veşmintelor sale, un bolnav paralizat s-a ridicat din pat complet vindecat.

Biserica „Sfântul Nectarie”, unul dintre cele mai populare locuri de pelerinaj din Grecia, Kontos, insula Egina (Aegina)

La moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său se închină zilnic credincioşi din întrega lume, făcând din mânăstirea „Sfânta Treime”(„Sfântul Nectarie”) şi biserica „Sfântul Nectarie” din insula Egina cele mai populare locuri de pelerinaj din Grecia.

Ziua Sfântului Nectarie Taumatologul este prăznuită în fiecare an pe 9 noiembrie.

Intrarea în Mânăstirea „Sfânta Treime”(„Sfântul Nectarie”), Kontos, insula Egina

Cu un secol în urmă, Sfântul Nectarie a pus bazele mânăstirii „Sfânta Treime”, care se înalţă astăzi în zona Kontos din interiorul insulei Egina (Aegina). 

Mânăstirea „Sfânta Treime”, în care Sfântul Nectarie şi-a petrecut ultimii 12 ani din viaţă, adăposteşte în capelele sale mormântul din marmură în care a fost depus iniţial trupul sfântului, precum şi capul acestuia.

Capela în care se află mormântul Sfântului Nectarie, mânăstirea „Sfânta Treime”, Kontos, insula Egina (Aegina)

Odată ce pătrund în capela din drepta intrării în Mânăstirea „Sfânta Treime”, mulţi credincioşi obişnuiesc să-şi lipească urechea de piatra mormântului Sfântului Nectarie, aşteptând în tăcere să primească binecuvântarea acestuia.

Capela dublă, cu două intrări, care adăposteşte chivotul cu capul Sfântului Nectarie, mânăstirea „Sfânta Treime”, Kontos, insula Egina (Aegina)

Tot aici se găseşte chilia în care Sfântul Nectarie a trăit până la vârsta de 74 de ani, binecuvântându-i şi ajutându-i pe cei aflaţi în suferinţă.

Agheasmatarul amplasat în faţa capelei unde se află mormântul Sfântului Nectarie, mânăstirea „Sfânta Treime”, Kontos, insula Egina (Aegina)

Complexul mânăstirii mai cuprinde: două magazine de obiecte bisericeşti (icoane, lumânări, ulei sfinţit de la candela Sfântului Nectarie, cărţi şi vederi), o casă de oaspeţi, destinată găzduirii timp de o noapte, cel mult două, a pelerinilor sosiţi de departe, şi chiliile maicilor, care se îngrijesc de nevoile celor ce caută aici mângâierea şi vindecarea.

Biserica „Sfântul Nectarie”, văzută dinspre mânăstirea „Sfânta Treime”, Kontos, insula Egina (Aegina)

Din vârful dealului Xantos, pe care este amplasată mânăstirea „Sfânta Treime”, împrejurimile se dezvăluie în întreaga lor splendoare.

Mai jos de  mânăstirea „Sfânta Treime” se află biserica „Sfântul Nectarie”, un edificiu masiv, amintind de o catedrală, construit în memoria Sfântului Nectarie.

Biserica „Sfântul Nectarie”, Kontos, insula Egina (Aegina)

Moaştele Sfântului Nectarie, care se găsesc în biserica „Sfântul Nectarie” din Egina, sunt vizitate lunar de mii de credincioşi, veniţi din toate colţurile lumii, inclusiv din România.

Racla cu moaştele Sfântului Nectarie, Biserica „Sfântul Nectarie”, Kontos, insula Egina

Biserica „Sfântul Nectarie” şi mânăstirea „Sfânta Treime” („Sfântul Nectarie”)  se găsesc la jumătatea distanţei dintre Egina (Aegina) şi Agia Marina, cu acces direct din şoseaua principală a insulei.

Uşile celor două edificii sunt deschise zilnic, fără întrerupere, începând cu ora 5.30 dimineaţa şi până la ora 20.30. Intrarea este liberă.

Paleochora (Paliachora)

Căţărate la câteva sute de metri înălţime, pe versantul unui deal din apropierea mânăstirii Sfântul Nectarie, 36 de bisericuţe, aflate în diferite stadii de degradare, stau mărturie peste timp a existenţei fostei capitale a insulei Egina (Aegina) din perioada secolelor IX – XIX D.Hr., cunoscută sub numele de Paleochora (în traducere din limba greacă „oraşul vechi”).

Versantul dealului pe care s-a aflat capitala insulei Egina (Aegina), începând cu secolul al IX-lea şi până în secolul al XIX-lea, Paleochora, insula Egina (Aegina)

Amplasate la est, vest şi sud, în jurul cetăţii fortificate, care domină de la 355 m Paleochora, bisericile sunt vizibile din şoseaua principală a insulei, care leagă portul Egina (Aegina) de Agia Marina.

Biserica „Agios Haralambos” (prim plan), Paleochora, insula Egina (Aegina)

Stabilirea aşezării în această zonă deluroasă, începând cu secolul al IX-lea D.Hr., a fost determinată de invaziile masive ale piraţilor sarazini.

Marea, văzută din dreptul bisericii „Agia Varvara”, Paleochora, insula Egina

Din 365 de biserici – câte una pentru fiecare zi din an, câte se presupune că ar fi existat în Paliachora, doar prezenţa a 70 este confirmată.

Biserica „Panagia tou Giannoulis”, Paleochora, insula Egina (Aegina)

Cele peste 800 de case ale oraşului, care ocupau întreg versantul de sud-vest al dealului, au fost transformate în mormane de pietre de-a lungul celor două secole, de când fosta capitală a insulei a fost abandonată, odată cu redobândirea independenţei Greciei.

Majoritatea bisericilor rămase în picioare sunt biserici în formă de navă simplă, dar există şi câteva biserici duble, cu două altare, şi edificii în formă de cruce, cu o cupolă.

Biserica „Timios Stavros”, Paleochora, insula Egina (Aegina)

Potrivit unei evaluări de dată recentă, 14 dintre bisericile aşezării medievale sunt în stare bună, 7 se prezintă într-o stare satisfăcătoare, 6 sunt greu accesibile, iar 7 sunt în ruină. 6 dintre bisericile aflate în stare bună şi satisfăcătoare sunt închise.

Legătura între vechile edificii de cult se realiza prin intermediul unor cărări pietruite („kalderimia„), majoritatea mărginite de ziduri din piatră şi arbori răzleţi.

Cărările pietruite, prevăzute pe alocuri cu trepte, prin intermediul cărora se ajungea de la o biserică la alta, Paleochora, insula Egina (Aegina)

În câteva din cele 33 de biserici deschise vizitatorilor, pot fi văzute fresce datând din secolele XIII – XVIII D.Hr., mai mult sau mai puţin deteriorate.

Frescă din secolul al XIV-lea, reprezentându-l pe Agios Georgios (sfântul Gheorghe), ucigând balaurul, biserica „Agios Ioannis Prodromos”, Paleochora, insula Egina

Frescele din bisericile Agios Georgios Katholikos şi Agios Dionysios sunt păstrate, în mod surprinzător intacte.

Biserica „Agios Dionysios” („Panagia Episkopi), Paleochora, insula Egina (Aegina)

Biserica Agios Georgios Katholikos, datată 1533, domina piaţa aşezării, aşa-numita „foro„, al cărei nume derivă din latinescul „forum”.

Biserica „Agios Georgios Katholikos”, Paleochora, insula Egina (Aegina)

Biserica Agios Dionysios (Panagia Episkopi), datând de dinainte de secolul al XIV-lea, oferă o privelişte fascinantă asupra văii de la baza versantului, cât şi asupra mării.

Souvala, o mică aşezare de pescari din nordul insulei Egina, văzută din dreptul bisericii „Agios Dionysios” („Panagia Episkopi), Paleochora, insula Egina (Aegina)

De o excepţională valoare ştiinţifică, istorică, arheologică şi artistică, Paleochora (Paliachora) impresionează prin unicitate şi pitoresc, în egală măsură.

Biserica „Sfântul Nectarie” şi mînăstirea „Sfântul Nectarie”, văzute de pe dealul unde se găsea altădată capitala insulei Egina (Aegina), Paleochora, insula Egina (Aegina)

Paleochora se găseşte la cca 1 km de Mânăstirea „Sfânta Treime”(„Sfântul Nectarie”). Accesul se face din şoseaua care duce la Divizia de pompieri, de lângă biserica „Timios Stavros”.

Perdika

Perdika, o veche aşezare de pescari, situată la 10 km sud de Egina (Aegina), se detaşează net de celelalte localităţi ale insulei prin farmecul natural şi atmosfera relaxantă, cu care îşi încântă vizitatorii.

Perdika insula Egina

Casele tradiţionale de formă cubică, vopsite în alb, înşiruite deasupra golfului ca într-un amfiteatru, zecile de taverne pescăreşti, ouzerii, baruri şi cafenele cu vedere la portul de iahturi, străduţele pietonale pietruite, peisajul aproape sălbatic şi, nu în ultimul rând, panorama deschisă asupra mării şi insulei Moni, atrag în Perdika numeroşi iubitori ai vacanţelor liniştite, petrecute într-un cadru natural de excepţie.

Portul iahturilor din Perdika, insula Egina

Nu puţini sunt aceia care, după ce ajung prima dată în Perdika, se îndrăgostesc iremediabil de frumuseţea tulburătoare a locului, revenind acolo an de an.

Priveliştea oferită asupra insulei Moni din capătul sudic al peninsulei Perdika, insula Egina (Aegina)

O construcţie mai puţin obişnuită, amplasată în capătul peninsulei, la sud de golf , „Camera obscură”, aduce o notă aparte aşezării.

„Camera obscură” este o clădire de formă cilindrică, cu diametrul bazei de 7 m, a cărei unică încăpere este prevăzută cu 12 deschizături microscopice, practicate în pereţi.

„Camera obscură”, Perdika, insula Egina

Lumina pătrunde prin aceste orificii, iar interiorul capteză imagini răsturnate din exterior la 360^o, proiectându-le pe 12 ecrane semi-transparente, atârnate din tavan.

„Camera obscură”, construită pe fundaţia unei baze militare anti-aeriene din timpul celui de al II-lea război mondial, a fost instalată în Perdika cu 10 ani în urmă.

Prima de acest gen din Grecia şi unica din lume, care oferă o imagine panoramată de 360^o, „Camera obscură” din Perdika merită, fără doar şi poate, atenţia vizitatorilor. Intrarea este liberă.

Preţul serviciilor de cazare în hotelurile de categoria 3* din Egina (Aegina), Agia Marina şi Perdika, contractate individual, nu depăşeşte 55-60 € pentru o cameră dublă cu micul dejun inclus, în perioada de vârf hotelier. La acestea se adaugă costurile de transport şi masă.