Arhive lunare: Octombrie 2013

Muzeul de Arheologie din Delfi, cel mai popular muzeu elen, după Acropole

Situat la cca 100 m de intrarea în situl arheologic Delfi (Delphi) – monument aflat din 1987 sub protecţia UNESCO, Muzeul de Arheologie din Delfi este unul dintre cele mai importante edificii de profil din Grecia şi din lume, fapt confirmat de numărul mare de vizitatori care îi calcă pragul.

Colecţiile sale cuprind, în principal, sculpturi arhitecturale, statui şi obiecte votive (arme, vase din bronz, statuete, figurine şi bijuterii din aur, argint şi fildeş etc), care reflectă activitatea religioasă, politică şi artistică a sanctuarului panelenic de la Delfi, începând cu primii ani de existenţă (secolul al VIII-lea Î.Hr.) şi până la declinul acestuia (perioada târzie a antichităţii).

Muzeul este găzduit într-o clădire cu două nivele, acoperind o suprafaţă totală de 2.270 m2, din care 558 m2 ocupaţi de spaţii de depozitare şi laboratoare pentru conservarea obiectelor din metal, ceramică şi mozaicuri, şi 14 săli de expunere.

DSCF9510

Intrarea în clădirea Muzeului de Arheologie din Delfi, Grecia

Primul muzeu a fost construit în anul 1903, după planurile arhitectului francez Tournaire, pentru a depozita descoperirile scoase la lumină din excavaţiile efectuate în 1892 de arheologii francezi în situl de la Delfi.

Clădirea actuală, care adăposteşte cel de al patrulea muzeu de la Delfi, a fost inaugurată cu puţin timp înainte de începerea Jocurilor Olimpice din 2004 şi constituie rezultatul extinderii şi ajustărilor repetate, aduse formei originale.

În sălile renovate ale muzeului, vizitatorii pot admira câteva dintre capodoperele perioadei arhaice şi clasice greceşti, printre care: Sfinxul din Naxos, superbele sculpturi de pe friza Tezaurului locuitorilor din Sifnos, eroii din Argos, Cleobis şi Biton, şi Conducătorul de cvadrigă – statuia unui tânăr altet, victorios în jocurile pitiene de la începutul secolului al V-lea, închinată lui Apollo de Polyzalos.

Expoziţia permanentă a muzeului concentrează istoria sanctuarului şi a oracolului delfic, care se întinde din epoca preistorică şi până în perioada târzie a antichităţii. Cele mai multe dintre exponate au fost donate sanctuarului între perioada arhaică şi perioada romană.

DSCF9465

Figurine votive masculine din bronz, datând din perioada geometrică (secolul al VII-lea Î.Hr.), Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

Exponatele din cele 14 săli ale muzeului sunt prezentate în ordine cronologică şi în context cu monumentele votive din situl arheologic, unde au fost amplasate iniţial (ex. Templul lui Apollo, Sanctuarul Atenei Pronaia, Tezaurul locuitorilor din insula Sifnos etc).

Această grupare permite vizitatorilor să cunoască perioadele de înflorire şi de declin din istoria sanctuarului, starea socială a donatorului, identitatea diferitelor ateliere artistice, precum şi gradul de dezvoltare demografică şi urbană din jurul sanctuarului.

DSC00037

Coifuri din bronz şi arme votive din secolul al VII-lea Î.Hr., Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

Conducătorul de cvadrigă

Cea mai renumită dintre ofrandele sanctuarului delfic, Conducătorul de cvadrigă făcea parte dintr-o compoziţie de grup, care includea nu doar cvadriga trasă de patru cai ci şi doi tineri servitori. Aceştia ţineau de hăţuri caii amplasaţi la exteriorul atelajului, în timp ce tânărul, purtând pe cap cununa învingătorului, conducea cvadriga prin faţa publicului ovaţionând.

DSC00063

Coada şi picioarele din spate ale unui cal, fragmente de harnaşament şi braţul unui copil purtând urme de harnaşament, găsite lângă „Conducătorul de cvadrigă”, Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

Tânărul conducător de cvadrigă, reprezentat în mărime naturală, este înveşmântat în tradiţionala tunică lungă sau chiton (xystis), care îi ajunge până la gleznele subţiri. Sub pieptul său încins cu o centură lată, chitonul cade în pliuri verticale adânci, asemeni canelurilor unei coloane, iar alte două curele subţiri trec în jurul umerilor, pe sub braţe şi se încrucişează în spate. Acesta este aşa-numitul analavos, purtat pentru ca xystis-ul să nu fie umflat de vânt în timpul cursei.

DSCF9508

Conducătorul de cvadrigă, Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

Exceptând braţul stâng, care lipseşte, statuia din bronz a Conducătorului de cvadrigă este remarcabil conservată.

Lucrarea, executată în perioada 478-474 Î.Hr., este considerată opera marelui artist calabrez Pythagoras din Regio.

Genele şi buzele statuii sunt realizate din cupru, cununa de pe cap este imprimată în argint, iar ochii sunt din onix.

Grupul statuar, în care era integrat Conducătorul de cvadrigă, a fost oferit oracolului din Delfi de către Polyzalos, un tiran din Gela – o colonie grecească în Sicilia, după victoria sa la cursele de cvadrigă, organizate în timpul Jocurilor Pythice.

Conducătorul de cvadrigă constituie una dintre capodoperele „stilului auster”, mişcare artistică dezvoltată între perioada arhaică şi cea clasică a artei greceşti (480-460 Î.Hr.).

Cleobis şi Biton

Monumentul din marmură de Paros, reprezentând doi kouroi identici, cu trunchiul musculos şi mijlocul subţire, stând în picioare unul lângă celălalt, îi înfăţişează pe fraţii Cleobis şi Biton, cărora, în semn de omagiu pentru pioşenia lor, locuitorii din Argos le-au ridicat statui, închinate zeului Apollo în sanctuarul de la Delfi.

DSCF9488

Cleobis şi Biton (secolul al VI-lea Î.Hr.), Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

Potrivit lui Herodot, Cleobis şi Biton şi-au ajutat mama să ajungă la templul Herei, în timpul unei festivităţi dedicate zeiţei, înhămându-se ei înşişi la carul, care trebuia să o transporte, pentru a nu întârzia. Odată ajunsă în faţa statuii zeiţei, mama, mândră de fapta fiilor săi, s-a rugat Herei să le dea celor doi tot ce este mai bun pentru un om. Ascultându-i ruga, Hera le-a dăruit lui Cleobis şi Biton o moarte fericită, luându-i din lumea efemeră a muritorilor şi tranportându-i pe tărâmul eroilor.

Cele două statui, având înăţimea de 1,97 m, sunt susţinute de un piedestal, care păstrează numele sculptorului (Poly)medes din Argos.

Statuile gemenilor kouroi sunt un exemplu tipic de sculptură realizată în atelierele din Argos la începutul secolului al VI-lea Î.Hr.

Această pereche de statui – o raritate pentru arta Greciei antice, constituie cel mai vechi monument votiv din sanctuarul de la Delfi şi se numără printre cele mai timpurii lucrări de sculptură arhaică de mari dimensiuni.

Sfinxul din Naxos

Sfinxul – o ofrandă a locuitorilor insulei Naxos, domina Templul lui Apollo de la înălţimea coloanei ionice, pe care era amplasat, în faţa zidului poligonal al sanctuarului.

Această creatură mitologică – un simbol al divinităţii pe pământ şi al puterii cereşti, are corp şi picioare de leu, piept şi aripi de pasăre şi cap de femeie.

DSCF9470

Sfinxul din Naxos (560 Î.Hr.), amplasat pe capitelul celei mai vechi coloane ionice de la Delfi, Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

Părul său lung, purtat pe spate, este prins în trei cozi laborios împletite, iar chipul îi este luminat de zâmbetul caracteristic operelor de artă din perioada arhaică.

Sculptată dintr-un bloc uriaş de marmură albă de Naxos, statuia de 2,92 m înălţime combină armonios soliditatea construcţiei cu minuţiozitatea decorării, exprimată în redarea părului şi penajului.

DSCF9474

Sfinxul din Naxos, Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

Sfinxul din sanctuarul de la Delfi este o lucrare reprezentativă pentru sculptura din insula Naxos, aflată la apogeu în secolul al VI-lea Î.Hr.

Inscripţia de la baza monumentului consemnează o hotărâre emisă în perioada 328-327 Î.Hr., prin care locuitorii insulei Naxos aveau prioritate la consultarea oracolului din Delfi.

Coloana care susţinea monumentul, a cărei înălţime totală atingea 12,45 m, este considerată cel mai vechi element al ordinului ionic prezent în situl de la Delfi.

Omfalos (Omphalos)

Omphalos, piatra sculptată de formă ovală, reprezentând centrul universului, era amplasat, potrivit cercetărilor recente, peste vasul tripodului sacru, susţinut de cele trei fecioare de pe coloana cu frunze de acant (Coloana cu „dansatoarele”), drept simbol al lui Apollo.

Decoraţiunile în relief de pe suprafaţa acestuia imită structura împletiturii groase din lână (agrenon), care acoperea faimosul simbol delfic în aditonul Templului lui Apollo.

DSCF9495

Omphalos, simbolul delfic din aditonul Templului lui Apollo, Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

Această reprezentare din marmură a omphalos-ului arhaic, original, este o copie elenistică sau romană.

Coloana cu „dansatoarele”

Dintre monumentele votive ridicate în cea de a doua jumătate a secolului al IV-lea în zona de est a Templului lui Apollo, Coloana cu „dansatoarele” se remarca prin înălţime (13 m), care depăşea până şi Sfinxul din Naxos.

Ofranda, realizată din marmură pentelică, cuprindea o coloană, aducând cu tulpina unei plante, de care erau prinse, la intervale egale, frunze dantelate de acant.

În vârful acesteia, trei tinere femei, grupate în jurul altei tulpini, par suspendate în aer.

DSCF9505

Coloana cu „dansatoarele” şi Omphalos-ul, Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

Tinerele poartă chitoane scurte şi transparente, iar acoperămintele de pe cap au forma unor mici coşuri.

Cu mâna stângă, acestea îşi ţin poalele veşmântului diafan, în timp ce braţul drept, îndoit din cot, este ridicat ca pentru a susţine un obiect deasupra capului.

Potrivit ultimei interpretări date ansamblului statuar, tinerele fecioare, considerate multă vreme „dansatoare” din mitologia delfică, sunt, cel mai probabil, fetele regelui atenian Cecrops. Acestea oferă zeului Apollo simbolul său preferat, vasul sacru, cu ocazia festivităţilor ţinute pentru a marca sosirea în Delfi a procesiunii pelerinilor din Atena în perioada 330-325 Î.Hr.

Mai mult, cea mai recentă restaurare a monumentului plasează Omphalos-ul deasupra tripodului sacru.

Friza tezaurului locuitorilor din Sifnos

Tezaurul locuitorilor din Sifnos, cu opulentele sale decoraţiuni sculptate, constituie un exemplu remarcabil de artă arhaică.

Splendoarea acestuia se datorează bunăstării locuitorilor din Sifnos, dobândită prin exploatarea minereurilor aurifere şi argentifere ale insulei.

Tezaurul locuitorilor din Sifnos a fost ridicat la Delfi în perioada 530-525 Î.Hr, înainte ca insula să fie prădată de fugarii din Samos (524 Î.Hr.), după eşecul revoltei acestora împotriva tiranului Polycrates.

Opulenţa clădirii era dată, în principal, de bogăţia decoraţiunilor sculptate, care îmbracă monumentul din bază şi până la tavan: benzi cu astragale, palmete şi frunze de lotus, rozete, spirale, rânduri cu capete de leu din marmură, alături de sculpturile arhitecturale de pe faţadă, friză, pedimente şi acroteră.

Dominaţia formelor sculptate asupra formelor arhitecturale abstracte atingea apogeul pe faţada construcţiei, unde două korai, precursoarele Cariatidelor de pe porticul Erehteionului, susţineau arhitrava.

DSCF9475

Cariatida (kore) sudică de pe faţada Tezaurului locuitorilor din Sifnos, Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

Cariatida sudică poartă peste chiton un himation lăsat pe umăr, iar pe cap un calatos cu sculpturi în relief. Găurile vizibile în jurul frunţii şi în lobii urechilor indică poziţia unor decoraţiuni din metal.

Din cele două pedimente ale monumentului, doar cel estic s-a păstrat. În mijloc se află Zeus, încercând să-i strunească pe Apollo şi Heracle, rivali în lupta pentru tripod.

Părţile de est şi de nord ale frizei în relief, care înconjura clădirea Tezaurului locuitorilor din Sifnos peste arhitravă, au fost cel mai bine păstrate.

Latura de est înfăţişează zeii olimpieni, urmărind lupta dintre greci şi troieni, latura de nord, lupta zeilor cu Giganţii pentru dominaţia lumii, iar latura de vest, scena alegerii de către Paris a celei mai frumoase zeiţe dintre Atena, Afrodita şi Hera.

DSCF9469

Friza estică şi pedimentul estic, Tezaurul locuitorilor din Sifnos, Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

În stânga frizei estice sunt înfăţişaţi zeii, care îi apără pe troieni (Ares, Afrodita, Artemis şi Apollo), în frunte cu Zeus, iar în dreapta zeităţile aflate de partea grecilor (Atena, Hera şi Demetra).

Episodul priveşte o înfruntare dusă peste trupul unui luptător mort. Cei doi adversari sunt flancaţi de eroii troienilor, la stânga, şi de cei ai aheilor, la dreapta. În dreapta frizei, se poate observa figura lui Nestor, care îi încurajează pe greci în lupta care avea să le aducă victoria.

DSCF9480

Friza nordică a Tezaurului locuitorilor din Sifnos, Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

În scena luptei zeilor cu Giganţii de pe friza nordică, apre, în prim plan, Afrodita, aplecându-se pentru a da lovitura de graţie unui Gigant căzut, în faţa a doi cai de la carul lui Zeus şi a doi Giganţi. În spatele acesteia se află Atena, care a înfrânt deja un Gigant îngenunchiat şi se luptă cu un alt adversar.

Pe latura de sud a frizei este reprezentată răpirea unei femei, fie a Hippodamiei de către Pelops, fie a Leukippidei de către Dioskouroi.

Fundalul frizei este pictat în albastru deschis, iar pe părul, hainele şi armele personajelor sunt vizibile urme de culoare.

Multe dintre numele personajelor erau pictate în culori în dreptul acestora.

Friza Tezaurului locuitorilor din Sifnos, realizată din marmură de Paros, este atribuită sculptorului atenian Endoios şi unui alt artist mai conservator.

Descoperiri din depozitele de obiecte votive sacre

Acestea se numără printre cele mai valoroase obiecte votive din Templul lui Apollo. Ele au fost descoperite în două depozite subterane de obiecte sacre, unde erau păstrate după ce fuseseră incendiate în secolul al V-lea Î.Hr.

DSC00039

Taurul în mărime naturală, realizat din fâşii de argint, legate între ele prin baiere de bronz, prinse pe o structură din lemn, Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

Depozitele subterane conţineau, pe lângă pământ ars şi cenuşă, fragmente de fildeş, aur, argint, bronz, fier şi lut, din care restauratori experimentaţi au redat forma unor remarcabile artefacte. Printre acestea se numără: un taur în mărime naturală, realizat din fâşii de argint, legate între ele prin baiere de bronz, prinse pe o structură din lemn; părţi din trei statui criselefantine în mărime naturală – una înfăţişând un bărbat, iar două, pe cât se pare, femei, datând din secolul al VI-lea Î.Hr.; un elegant arzător de tămâie din secolul al V-lea, realizat din bronz; plăci de fildeş conţinând reprezentări de scene mitologice.

DSC00041

Fragmente aparţinând celor trei statui criselefantine descoperite în depozitele subterane de obiecte sacre de la Delfi, Muzeul de Arheologie din Delfi, Grecia

Fragmentele aparţinând statuilor criselefantine descoperite în depozitele de obiecte sacre constituie exemple unice ale unei tehnici folosite în sculptură în secolele al VI-lea Î.Hr. şi al V-lea Î.Hr., bazate pe combinarea fildeşului sculptat cu aurul bătut cu ciocanul şi fixarea componentelor pe o structură din lemn.

Această tehnică, utilizată pentru realizarea statuilor de cult, a fost folosită şi de Fidias, când a creat statuia Atenei din Partenon şi statuia lui Zeus din Olympia.

Expoziţia este completată de texte, hărţi, machete, schiţe şi reconstituiri digitale, ilustrând amplasarea in situ a pieselor de colecţie prezentate.

Muzeul de Arheologie din Delfi (Delphi), care de 110 ani funcţionează ca un important centru educaţional şi cultural, răspândind prin intermediul exponatelor sale valorile şi virtuţile spiritului Greciei antice în întreaga lume, primeşte anual peste 300.000 de vizitatori.

Aflat printre cele mai populare cinci muzee ale Greciei – Muzeul Acropole, Muzeul Naţional de Arheologie, Muzeul de Arheologie din Heraklion şi Palatul din Rodos, Muzeul de Arheologie din Delfi se situează pe locul al doilea.

Acces

Muzeul de Arheologie din Delfi şi situl arheologic Delfi sunt situate lângă satul cu acelaşi nume, la cca 180 km nord-vest de Atena şi la cca 380 km sud de Salonic.

Preţul biletului întreg este de 6 €.

Biletul combinat, care permite intrarea la Muzeul de Arheologie şi vizitarea sitului arheologic Delfi, costă 9 €.

Muzeul de Arheologie din Delfi este deschis zilnic între orele 9.00 – 16.00.

Situl arheologic Delfi cuprinde alături de cele mai importante monumente votive (Templul lui Apollo, Tezaurul atenienilor, Tezaurul locuitorilor din Sifnos, Templul Atenei Pronaia), un teatru, un stadion, un gimnaziu şi două fântâni.

Situl arheologic Delfi este deschis vizitatorilor în intervalul orar 8.00 – 20.00.

Scrie un comentariu

Din categoria Călătorii, Grecia, Muzee, Turism, Vacanţe

Pe Acropole, printre templele antice cu vedere la Atena modernă

Acropole – promontoriul fortificat, care domină centrul istoric al metropolei elene, dezvăluie privitorului monumentele celui mai grandios sanctuar al Atenei antice, ridicat în secolul lui Pericle: Partenonul, Propileele, Erehteionul şi Templul Atenei Nike.

DSCF1724

Acropole cu Partenonul şi Erehteionul, văzute din zona Arcului lui Hadrian, Atena

Adevărate capodopere ale arhitecturii şi artei clasice greceşti, cele patru construcţii monumentale de pe Acropole, admirate până şi în antichitate pentru armonia spaţiilor, bogăţia decoraţiunilor şi perfecţiunea realizării, trezesc interesul a milioane de turişti, care vizitează Atena, special pentru a le vedea.

Accesul pe Acropole, dinspre sud,  se face urcând din artera pietonală Dionysiou Areopagitou: prin situl arheologic, situat vizavi de Noul Muzeu al Acropolei; prin stânga Odeonului lui Herod Atticus.

Ambele căi de acces oferă o excelentă vedere de ansamblu, de la nord la sud, a Odeonului lui Herod Atticus, înainte de ascensiunea spre Templul Atenei Nike.

Intrarea în sanctuar se face prin partea de vest a stâncii sacre, pe lângă bastionul Templului Atenei Nike sau prin poarta Beule.

Propileele, văzute de sub poarta Beule, Acropole, Atena

Propileele, văzute prin poarta Beule, Acropole, Atena

Propileele constituie intrarea monumentală în sanctuarul propriu-zis de pe Acropole, decorat cu magnifice capodopere de arhitectură antică.

DSCF2260

Propileele, intrarea în sanctuarul Atenei antice, Acropole, Atena

Opera arhitectului Mnesicles, Propileele au fost ridicate după finalizarea Partenonului, în perioada 437-432 Î.Hr., fără ca planul original al construcţiei să fie dus vreodată la bun sfârşit.

Clădirea centrală a Propileelor (vedere dinspre est), Acropole, Atena

Clădirea centrală a Propileelor (vedere dinspre est), Acropole, Atena

Construcţia de forma literei ∏, realizată din marmură pentelică, consta dintr-o clădire centrală şi două aripi, la sud şi la nord.

DSCF2203

Pinacoteca şi intrarea în clădirea centrală a Propileelor (vedere dinspre sud), Acropole

Clădirea centrală – propilonul propriu-zis, prezenta o faţadă exterioară (la vest) şi una interioară (la est), ambele susţinute de 6 coloane dorice, cuprinzând între ele un zid în care erau practicate 5 deschideri.

DSCF2205

Clădirea centrală a Propileelor (vedere dinspre vest), Acropole, Atena

Deschiderea principală, care ocupa o poziţie centrală, era flancată de o parte şi de alta de 3 coloane ionice.

DSCF2211

Faţada estică (interioară) a clădirii centrale a Propileelor (vedere dinspre est), Acropole, Atena

Clădirea centrală urmărea configuraţia terenului, astfel că porticul de est şi pedimentul acestuia se situau mai sus decât porticul de vest, iar cele două aripi ale construcţiei erau poziţionate, din acelaşi motiv, mai jos decât clădirea centrală.

DSCF2207

Clădirea centrală a Propileelor (vedere dinspre vest), Acropole, Atena

Aripa de nord a Propileelor, descrisă de Pausanias drept Pinacoteca, cuprindea o galerie de artă, care expunea lucrările unor artişti consacraţi ai epocii (Polygnotos şi Aglaofon).

DSCF2199

Pinacoteca şi clădirea centrală a Propileelor, Acropole, Atena

Ambele aripi ale construcţiei aveau faţadele decorate cu câte 3 coloane dorice.

Accesul în templu se făcea prin aripa de sud.

În perioada otomană, construcţia, folosită ca pulberărie, a fost distrusă în urma unei explozii.

Datorită intervenţiilor efectuate asupra tavanelor din marmură ale porţilor lui Mnesicles, în cadrul amplului program de restaurare şi conservare, care se derulează pe Acropole din 1975, vizitatorii îşi pot face o idee asupra felului în care arăta somptuosul spaţiu acoperit din zona porticului de est şi a holului de vest a Propileelor.

DSCF2201

Holul de vest al clădirii centrale a Propileelor (vedere dinspre vest), Acropole, Atena

Lucrarea de conservare a clădirii centrale a Propileelor a fost răsplătită în acest an cu trofeul „Europa Nostra”.

Pe aceeaşi parte cu aripa de nord a Propileelor se găseşte un piedestal de cca 9 m înălţime, cu baza rectangulară, cunoscut sub numele de piedestalul lui Agrippa. Aici era amplasat monumentul închinat de atenieni lui Marcus Agrippa, ginerele împăratului Augustus.

DSCF2197

Piedestalul lui Agrippa, Pinacoteca şi intrarea în clădirea centrală a Propileelor, Acropole, Atena

Templul Atenei Nike este amplasat pe marginea de sud-vest a stâncii sacre, deasupra unui bastion, care înglobează o lucrare de fortificaţie din perioada miceniană şi altarele unor temple mai vechi, închinate Atenei Nike.

Templul, proiectat de Kallicrates, este o mică structură ionică, cu portice degajate pe ambele laturi frontale, având 4 coloane monolit pe fiecare latură scurtă. Acesta a fost ridicat în perioada 426-421 Î.Hr.

DSCF2191

Templul Atenei Nike (vedere dinspre sud), Acropole, Atena

Pereţii laterali ai cellei se termină în ante, care mărginesc o pereche de stâlpi.

Deasupra epistilului, o friză realizată de Agoracritos, înfăţişa, pe trei dintre laturi, scene de luptă dintre greci şi perşii, şi, pe latura de est, un grup de zei olimpieni urmărind înfruntarea.

Pedimentele, slab conservate, se presupune că ar fi ilustrat lupta cu Giganţii, pe latura de vest, şi lupta cu Amazoanele, pe latura de est.

DSCF2204

Templul Atenei Nike (vedere dinspre nord-est), Acropole, Atena

În anul 409 Î.Hr., în lungul marginii bastionului, a fost ridicat un parapet, din motive de siguranţă. Acesta era alcătuit din lespezi de marmură de cca 1 m lungime, cu reprezentări în relief ale Victoriei înaripate, conducând tauri la sacrificiu. Fragmente din aceste lespezi pot fi văzute în Noul Muzeu al Acropolei şi la British Museum.

În perioada otomană, Templul Atenei Nike a fost demolat, iar materialul rezultat a fost utilizat la construirea unui zid de apărare în faţa Propileelor şi a turnului, cunoscut sub numele de Koulas, care în prezent nu se mai păstrează.

Stricăciunile provocate edificiului în secolul al XVII-lea au necesitat realizarea unei structuri suport noi şi completa dezmembrare a celor 333 de părţi componente. Programul de restaurare a inclus rearanjarea componentelor templului în poziţia iniţială şi conservarea templului vechi din interiorul bastionului,

Blocurile frizei, mutate în Noul Muzeu al Acropolei, au fost înlocuite cu copii.

În lungul zidului sudic, care înconjoară vechea Acropole, între Propilee şi Partenon, se găsesc săpate în stâncă urmele a două clădiri datând din aceeaşi perioadă cu Propileele (secolul al V-lea Î.Hr.): Brauronionul – sanctuar închinat zeiţei Artemis Brauronia, şi Calcoteca – clădire care adăpostea monumente votive din bronz.

Partenonul, templul închinat de atenieni Atenei Partenos, este reprezentarea plenară a democraţiei şi, totodată, cel mai frumos monument de pe Acropole, ca realizare şi concepţie artistică.

DSCF2212

Faţada vestică a Partenonului, văzută dinspre Propilee, Acropole, Atena

Partenonul lui Pericle, primul dintre monumentele clasice construite pe Acropole, a fost ridicat între anii 447-432 Î.Hr. pe locul a două temple mai vechi, după proiectul arhitecţilor Ictinos şi Kallicrates.

Partenonul este un templu doric peripter octostil, cu câteva caracteristici arhitecturale  unice şi inovatoare.

Se ştie că raportul dintre lungimea şi lăţimea templului, precum şi cel dintre lăţimea şi înălţimea templului se conformează raportului de 9:4. Acelaşi raport este păstrat între distanţa dintre două coloane şi diametrul coloanelor.

Templul propriu-zis, împărţit în: pronaos, cella, opistodom şi o încăpere cu 4 coloane, intercalată între opistodom şi cella, este înconjurat de 8 coloane pe faţade şi 17 coloane pe laturile lungi.

DSCF2231

Latura de nord a Partenonului, Acropole, Atena

Coloanele, zidurile şi decoraţiunile templului monumental sunt realizate din marmură pentelică de culoare albă.

Cella, neobişnuit de mare, proiectată astfel pentru a putea adăposti statuia supradimensionată a Atenei, restrângea încăperile din faţa şi spatele porticului la dimensiuni mult mai reduse decât în mod obişnuit.

O linie de 6 coloane dorice suporta faţa şi spatele porticului, iar o colonadă alcătuită din 23 de coloane dorice mici, înconjura statuia de cca 12 m înălţime (15 m cu tot cu soclu) într-un aranjament dispus pe 2 niveluri.

DSCF2237

Faţada estică a Partenonului, pe al cărei pediment este înfăţişată scena naşterii zeiţei Atena, Acropole, Atena

Statuia monumentală, realizată din aur şi fildeş a Atenei Partenos, o înfăţişa pe zeiţă purtând-o pe Nike (Victoria) în mâna sa dreaptă.

Zeiţa era înveşmântată într-un peplu aurit şi purta pe cap un coif, decorat în partea mediană cu un sfinx, încadrat de doi cai înaripaţi.  Armele şi scutul acesteia erau, de asemenea, din aur.

În secolul al V-lea D.Hr., statuia criselefantină a zeiţei, realizată de Fidias – sculptorul care a supravegheat întregul program de construcţie a Partenonului şi a conceput decoraţiunile acestuia, a fost transportată de unul dintre împăraţii romani la Constantinopole (oraşul Istanbul de astăzi), unde opt secole mai târziu a fost distrusă în timpul unei cruciade.

O copie a statuii este expusă la Muzeul Naţional de Arheologie din Atena.

Camera dintre opistodom şi cella, care adăpostea tezaurul Atenei, era decorată cu 4 coloane ionice, care susţineau acoperişul.

Asemenea tuturor templelor greceşti, Partenonul a fost proiectat pentru a fi văzut exclusiv din exterior, vizitatorii putând să zărească statuile aflate în interior doar prin uşile mai mult sau mai puţin deschise.

DSCF2221

Coloane dorice, capiteluri, arhitravă, friză cu metope şi triglife, acroter, latura de nord a Partenonului, Acropole, Atena

Comparativ cu celelalte temple, Partenonul a fost conceput astfel încât elementele estetice ale exteriorului să facă tranziţia la interior – unde se înălţa statuia criselefantină a Atenei, extrem de lină.

Colţurile pedimentelor erau decorate cu statui din marmură, iar apexul acestora cu palmete mari, bogat ornamentate.

DSC01205

Frontonul estic al Partenonului, colţul sud-estic (detaliu), Acropole, Atena

Pedimentele erau decorate cu sculpturi, care alcătuiau compoziţii inspirate din viaţa zeiţei Atena. Astfel, pedimentul estic înfăţişa naşterea zeiţei, ieşind din capul tatălui său, Zeus, în faţa unui grup de zei olimpieni, în timp ce pedimentul vestic îi prezenta pe Atena şi pe Poseidon, disputându-şi supremaţia Atenei în faţa zeilor, eroilor şi regilor mitologici ai Aticii.

DSC01204

Frontonul estic al Partenonului, colţul nord-estic (detaliu), Acropole, Atena

92 de metope alternând cu triglife, toate decorate cu reliefuri – primele sculpturi ale Partenonului, erau amplasate deasupra epistilului colonadei exterioare şi sub arhitravă.

Temele acestora erau inspirate de războaiele cu: Giganţii, pe partea de est, cu Amazoanele, pe partea de vest, cu Centaurii, pe partea de sud, şi războiul troian, pe partea de nord.

Friza, un element al ordinului ionic, adăugată inspirat acestui templu doric, în lungul părţii superioare a cellei, pronaosului şi opistodomului, înfăţişa splendida procesiune a Panateneelor, cea mai importantă festivitate religioasă şi politică, celebrată o dată la patru ani, timp de 12 zile, în cinstea zeiţei Atena.

Alcătuită din 115 blocuri de marmură cu înălţimea de 1m, friza de 160 m lungime prezenta 378 de figuri umane şi zeităţi şi peste 200 de animale, în principal cai.

50 m din friza Partenonului se păstrează în Noul Muzeu al Acropolei, 80 m la British Museum, un bloc la Luvru, iar alte câteva fragmente în muzeele din Italia, Austria, Germania şi Danemarca.

După secolul al V-lea Î.Hr., personalităţi ale vremii, inclusiv suverani ai Pergamului, Cappadociei şi Egiptului, împăraţi romani (Hadrian, Claudiu) şi cetăţeni înstăriţi ai Atenei (Herod Atticus) au completat spaţiul din jurul Acropolei pericleene cu numeroase construcţii de interes public, având diferite funcţionalităţi. Printre acestea se numără şi cele două monumente de pe versantul sudic al Acropolei: Teatrul lui Dionysos (secolul al IV-lea Î.Hr.), Odeonul lui Herod Atticus (sec. al II-lea D.Hr.).

DSCF2254

Teatrul lui Dionysos, construcţie refăcută în secolul al IV-lea Î.Hr. (vedere de pe Acropole), Atena

Timp de un mileniu, deşi lipsit de multe dintre statui şi fresce, Partenonul a rămas neatins de vicisitudinile vremii, pentru ca în perioada ocupaţiei otomane, când construcţia era folosită ca pulberărie, acoperişul, parte din ziduri şi colonada să fie transformate în ruină de bombardamentele produse cu ocazia asedierii Atenei de către Morosini (1687).

DSCF2238

Atena modernă şi Licabetul, văzute de pe Acropole, Atena

La începutul secolului al XIX-lea, Thomas Bruce (Lord Elgin) – ambasadorul britanic la Constantinopole, a desăvârşit dezastrul provocat de veneţieni Partenonului, prelevând majoritatea pieselor din marmură rămase intacte pe clădire după bombardament şi printre ruine (80 m de frize, 15 metope, 17 sculpturi de pediment, precum şi alte piese de arhitectură), şi cedându-le British Museum sub titlul de „colecţie privată” contra sumei de 35.000 £.

Cunoscute sub numele de „marmura Elgin”, sculpturile de pe Partenon, care de aproape 200 de ani pot fi admirate gratuit în sălile muzeului londonez, constituie, încă, subiectul disputei dintre guvernelele elen şi britanic, privind revendicarea acestora.

În Noul Muzeu al Acropolei, pentru „marmura Elgin” sunt păstrate spaţii de expunere, în speranţa că aceste piese se vor întoarce în Grecia odată şi odată.

Restaurarea Partenonului, cea mai importantă construcţie de pe Acropole, dedicată zeiţei Atena, a început cu terminaţia estică a monumentului, în anii `80 ai secolului trecut.

Intervenţiile au constat în consolidarea componentelor antablamentului şi îndepărtarea sau înlocuirea tuturor metopelor originale cu copii.

În porticul estic al monumentului, cele 6 coloane interioare ale colonadei pronaosului au fost restaurate cu umplutură de marmură nouă.

DSCF2239

Porticul estic al Partenonului, în zona căruia au fost efectuate lucrări de restaurare, Acropole, Atena

În colonada corespunzătoare opistodomului, a fost executată consolidarea in situ a coloanelor, nederanjate din antichitate, prin injectare.

DSCF2214

Faţada vestică a Partenonului, în spatele căreia au fost realizate lucrări de consolidare in situ a coloanelor, Acropole, Atena

Pe latura de nord, cele 8 coloane din mijloc (de la a 4-a la a.11-a de la est) şi părţile corespunzătoare ale componentelor de deasupra au fost dezmembrate, restaurate şi reamplasate în poziţiile originale.

DSCF2228

Coloanele restaurate de pe latura de nord a Partenonului (4-11 de la est la vest), Acropole, Atena

În cel mai înalt punct de pe Acropole, săpate în stâncă, sunt urmele sanctuarului lui Zeus Polieus.

Erehteionul a fost construit pe partea de nord a platoului stâncos, în perioada 421-406 Î.Hr., pe locul unui templu închinat Atenei Polias.

Construcţia îşi datorează forma mai puţin obişnuită neregularităţii terenului, între laturile de est şi de vest existând o diferenţă de nivel de 3 m, precum şi multiplelor culturi cărora le era închinată.

DSCF2209

Erehteionul văzut din clădirea centrală a Propileelor, Acropole, Atena

Latura de est a Erehteionului a fost închinată Atenei Polias, în timp ce latura de vest servea cultului lui Poseidon-Erehteus şi adăpostea altarul lui Hefaistos şi Boutes – un erou local.

Sanctuarul conţinea, de asemenea, mormântul lui Cecrops şi urmele disputei dintre Atena şi Poseidon pentru supremaţia oraşului.

DSCF2219

Erehteionul (vedere dinspre sud), Acropole, Atena

Ca şi Partenonul, Propileele şi Templul Atenei Nike, Erehteionul era construit din marmură pentelică.

Pe latura de est, un portic ionic cu 6 coloane susţinea intrarea în templu, situată pe această parte a construcţiei.

DSCF2235

Intrarea în sanctuarul Atenei Polias şi porticul Cariatidelor (vedere dinspre est), Erehteion, Acropole, Atena

Interiorul adăpostea statuia din lemn de măslin a Atenei, pe care Arrheforoi –  copile de 7-11 ani,  care ţeseau veşmântul zeiţei şi luau parte la ritualurile iniţiatice, o înveşmântau în timpul festivităţilor Panateneelor cu un peplu sacru.

Pe latura de nord a templului, se afla intrarea în aripa de vest a clădirii, marcată de un propilon cu 4 coloane ionice în lungul faţadei şi câte o coloană de fiecare parte.

DSCF2215

Porticul Nordic, coloanele de la intrarea în sanctuarul lui Poseidon-Erhteus şi porticul Cariatidelor (vedere dinspre vest), Erehteion, Acropole, Atena

O mică deschidere practicată pe latura de vest comunica cu sanctuarul Pandrosei, situat la vest de Erehteion.

O deschidere existentă pe faţada de sud a aripii vestice a templului ducea la porticul Cariatidelor, o structură de forma literei greceşti ∏, cu acoperişul susţinut de 6 statui de tinere femei.

DSCF2226

Porticul Cariatidelor şi peretele sudic al sanctuarului lui Poseidon-Erehteus, Erehteion, Acropole, Atena

5 dintre aceste statui se află expuse în Noul Muzeu al Acropolei, iar cea de a şasea la British Museum.

Templul a ars în secolul I Î.Hr. şi a fost refăcut mai târziu.

Una dintre Caritide a fost ridicată de pe Acropole şi transportată la Londra de Lordul Elgin, înainte ca Erehteionul să fie puternic avariat în bombardamentele din timpul Războiului de independenţă al Greciei.

Erehteionul este primul dintre monumentele de pe Acropole, a cărui restaurare a fost finalizată.

DSCF2229

Intrarea în sanctuarul Atenei Polias (vedere dinspre est), restaurată în perioada 1979-1987, Erehteion, Acropole, Atena

Lucrările au vizat restaurarea zidurilor, tavanelor, porticurilor de nord şi de sud şi a faţadei de est a monumentului.

Realizată în cadrul programului amplu de conservare şi restaurare a Acropolei, iniţiat în 1975, lucrarea de restaurare a Erehteionului a fost încununată cu premiul „Europa Nostra„.

Spaţiul cuprins între Propilee, Partenon şi Erehteion era ocupat de sanctuare de mici dimensiuni şi clădiri cu diverse destinaţii, precum şi de statui din bronz închinate zeilor.

DSCF2198

Poarta Beule (sec. al III-lea D.Hr.), prin care vizitatorii părăsesc Acropole, Atena

Situl arheologic de pe Acropole poate fi vizitat zilnic în intervalul orar 8.00-19.00.

Biletul, pe baza căruia se face intrarea la Acropole, Agora antică, Muzeul Arheologic Kerameikos, Biblioteca lui Hadrian, Kerameikos, Muzeul Agorei antice, panta nordică a Acropolei, Agora romană, panta sudică a Acropolei şi Olympion, costă 12 €. Acesta este valabil 4 zile, în condiţiile în care fiecare sit/muzeu poate fi vizitat o singură dată.

Biletele la preţ redus (6 €) sunt destinate: studenţilor din ţări care nu fac parte din Uniunea Europeană, persoanelor în vârstă de peste 65 de ani şi părinţilor care-şi însoţesc copiii din şcoala elementară în scop educativ.

Intrarea este liberă pentru: copii şi tineri cu vârsta până la 18 ani, studenţi din ţări care fac parte din Uniunea Europeană, jurnalişti, însoţitori ai persoanelor cu dizabilităţi, profesori care însoţesc grupuri de elevi din toate gradele de învăţământ.

Recomandare

La coborârea de pe Acropole, vizitaţi Noul Muzeu al Acropolei, situat nu departe, pe Dionysiou Areopagitou.

Scrie un comentariu

Din categoria Atena, Călătorii, Grecia, Lăcașe de cult, Monumente istorice, Turism, Vacanţe