Arhive pe etichete: destinaţii de weekend

Turnul Galata, monumentul genovez din Istanbul

Unul dintre cele mai populare monumente istorice din Istanbul, Turnul Galata a fost construit de genovezi în anul 1348, pe locul fostului Turn al farului, o clădire din lemn datând din perioada bizantină (secolul al VI-lea).

Structura din piatră, care poate fi văzută astăzi din diferite părţi ale oraşului, devenită simbolul Galatei, este cea mai importantă contribuţie adusă de genovezi la dezvoltarea oraşului.

P1500076crop

Turnul Galata văzut de pe mare

Întrucât Turnul farului era deja istorie la sosirea genovezilor, aceştia au construit un nou turn, cunoscut ca Turnul lui Cristos, în cel mai înalt punct al zidurilor din jurul Galatei, pe care le-au ridicat pentru sistematizarea zonei. Zidurile aveau 3 km lungime şi 2 m grosime.

Mari comercianţi, genovezii, care întreţineau legături economice cu statele europene, au acordat o importanţă deosebită zonei Galata, cu deschidere spre Cornul de Aur şi Marea Marmara, locuri în care funcţionau două dintre cele mai importante porturi ale oraşului.

Resturi ale zidurilor, care, odată cu trecerea timpului, s-au prăbuşit, pot fi încă văzute în apropierea monumentului.

P1500164crop

Turnul Galata văzut din piaţeta de la baza acestuia

În 1453, odată cu cucerirea Constantinopolului de către Mehmed al II-lea, structura din piatră a genovezilor a trecut în administrarea statului otoman, funcţionând ca donjon, iar un secol mai târziu ca punct de observaţie a incendiilor.

Astăzi, pentru 13 TLY (echivalentul a 5 €), este permis accesul pe platforma de observaţie, de unde genovezii urmăreau cu 7 secole în urmă sosirea vaselor comerciale.

De la 51,65 m înălţime, vizitatorilor li se dezvăluie privirii: Insulele Prinţilor din Marea Marmara, oraşul şi Cornul de Aur.

P1500162

Panorama oferită vizitatorilor din Turnul Galata

Afectat de incendiul care a devastat Galata în 1832, turnul a fost restaurat sub domnia sultanului Mahmud al II-lea (1808-1839).

Turnul Galata, al cărui nume se datorează zonei istorice din Istanbul, în care este situat, şi-a dobândit aspectul actual în urma restaurării din 1967.

Dimensiunile structurii ridicate de genovezi se păstrează până astăzi.

Turnul se situează la 35 m deasupra nivelului mării, la 425 m distanţă de ţărmul Cornului de Aur.

Întrarea în clădire se face pe latura de nord, prin intermediul unei scări din marmură, construită în timpul domniei sultanului Mahmud al II-lea.

Fereastra de deasupra uşii intrării era folosită de soldaţi, în timpul gărzilor, pentru supravegherea intrării în clădire.

Diametrul exterior al Turnului Galata, la baza clădirii, este de 16,45 m, iar diametrul interior atinge 8,95 m.

P1500104crop

Turnul Galata – Diametrul exterior al structurii din piatră este de 16,45 m

Grosimea la baza zidurilor este de 3,75 m, dar scade pe măsură ce se înaintează spre partea superioară a clădirii.

Deasupra holului de intrare în clădire se ridică 9 etaje, ultimul fiind înconjurat de o platformă de observaţie. Aceasta este accesibilă vizitatorilor zilnic între orele 9.00 am şi 7.00 pm.

Priveliştea panoramică oferită de aici asupra oraşului vechi este uluitoare.

P1500123

Vedere din Turnul Galata spre peninsula istorică a oraşului

Etajul al VIII-lea este prevăzut cu o imensă fereastră arcuită, în timp ce ultimul etaj, care în prezent găzduieşte un restaurant şi un club de noapte, are ferestre de dimensiuni mai reduse, îmbrăcate în arcade.

O intrare largă de pe latura sudică a clădirii duce la holul principal, folosit în prezent drept cale de acces la ascensorul care urcă până la al VII-lea etaj.

P1500145

Podul Galata văzut de la 51,65 m înălţime, Turnul Galata

Deasupra uşii liftului, o lucrare din bronz prezintă imaginea Galatei şi a turnului, realizată după o miniatură din 1535, semnată de Matrakçi Nasuh, pictor la curtea lui Soliman (Süleyman) Magnificul.

Înainte, urcarea în turn se realiza prin intermediul unei scări din piatră până la etajul al V-lea, de unde drumul se continua pe o scară din lemn.

Scara din lemn a fost refăcută, iar astăzi este folosită de vizitatori pentru a urca din holul de la etajul al VII-lea, la platforma ultimului etaj.

P1500161

Oraşul văzut din Turnul Galata

În holul recepţiei de la etajul al VII-lea, o lucrare îl prezintă pe Hazarfen Ahmet Çelebi, omul-pasăre care, potrivit istoricului otoman Evliya Çelebi, în 1630-1632, a zburat din turn până în Űsküdar, cca 6 km, ajutându-se de aripi din lemn ataşate braţelor.

Înălţimea de la sol până în vârful turlei conice a turnului este de 62,59 m, iar înălţimea finală ajunge la 69,90 m.

În jurul turnului, care atrage zilnic mii de vizitatori în drum spre Istiklal Cadesi, strada cea mai aglomerată din Istanbul, sau spre zona veche a oraşului, sunt deschise câteva magazine, mici cafenele şi restaurante.

P1500106

Clubul de noapte şi restaurantul cu specific oriental, situate la ultimul etaj al clădirii, sunt gazdele unor spectacole de divertisment, în care muzica şi dansurile orientale fac deliciul publicului. Costul distracţiei este, însă, pe măsură.

Acces

Turnul Galata este situat în cartierul Galata (Karaköy) din Istanbul.

Accesul la baza turnului este posibil fie dinspre podul Galata, urcând scările Kamondo, fie dinspre Istiklal Cadesi.

Scrie un comentariu

Din categoria Călătorii, Destinații de weekend, Monumente istorice, Muzee, Turcia, Turism, Vacanţe

Călător pe meleaguri buzoiene (I): „Vulcanii Noroioși” de la Berca-Scorțoasa

Prea puțin promovată față de zonele cu potențial turistic bine dezvoltat și valorificat din Muntenia, Valea Buzăului ascunde comori nebănuite, gata oricând să se lase descoperite și admirate de iubitorii fenomenelor naturale unicat, ca și de pasionații de istorie și cultură, deopotrivă.

Printre aceste valori se numără: „Vulcanii Noroioși” de la Berca-Scorțoasa, „Focul Viu” de la Lopătari, „Blocurile de calcar de la Bădila” Pârscov, „Sarea lui Buzău” de la Viperești, „Munții de sare și peșterile în sare” de la Medelic, „Abrupturile de gresie” de pe aliniamentul Păltineni-Colți-Lopătari, „Muzeul Chihlimbarului” de la Colți, „Așezările rupestre” de la Bozioru-Aluniș-Colți, Biserica „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” de la Aluniș-Colți, Mânăstirea Ciolanu, Mânăstirea Rătești, „Ansamblul Conacului Cândeştilor” de la Verneşti, „Ansamblul fostei mânăstiri Berca” din actualul Schit „Sf. Arhangheli” din Berca, iar lista nu se termină aici.

Având în vedere dispunerea pe maxim 60 km lungime în lungul Văii Buzăului, precum și distanțele relativ reduse dintre acestea, obiectivele menționate pot fi vizitate, grupate pe trasee, pe parcursul a cel mult 3-4 deplasări cu durata de o zi.   

Nu vă costă nimic să vă convingeți.

„Vulcanii Noroioși” de la Berca-Scorțoasa

Desprinși parcă dintr-o altă lume decât cea pământeană, pseudo-vulcanii, cunoscuți pe raza comunelor Berca și Scorțoasa sub denumirea de „vulcani noroioși”, „pâcle” sau „fierbători”, se constituie într-una dintre cele mai spectaculoase rezervații naturale din România și din Europa, „Vulcanii Noroioși” Pâclele Mari și Pâclele Mici.

Dacă nu ştiţi şi n-aţi văzut, să vă spun eu că acolo şi-a aşezat Necuratul cazanele cu smoală clocotită; pe sub pământ gîlgăie şi fierbe glodul noroios, mai rece ca gheaţa mai negru ca ceaţa, apoi, pe guri căscate prin tot ocolul acestei văi fără de scursoare, ţâşneşte tina în sus, când de-o şchioapă, când de-o palmă, cănd de-un stânjen şi mai mult; la fiecare gură împrejur s-a durat muşuroi şi balele cătrănite pe care Ucigă-l-toaca le scuipă din văgăune se scurg năclăite de-a lungul moviliţelor, se adună în nămol, se usucă în vânt, se crapă de soare şi aştern tot fundul văii cu o humă sură şi jilavă, pe care nu se prinde, Doamne fereşte, troscot ori ciulini” (Pseudokynegetikos, 1874).

Așa descria, cu umoru-i  caracteristic, marele erudit Alexandru Odobescu, „valea stearpă și pustie a Pâclelor de Glod”, inclusă, începând din 1995, în rezervația geologică și botanică „Vulcanii Noroioși”, instituită pe teritoriul comunelor buzoiene Berca și Scorțoasa, la Pâclele Mari și Pâclele Mici.

 Platourile predominant argiloase, de vârstă cuaternară, de la Pâclele Mari și Pâclele Mici, însumând aproximativ 30 de hectare, în care se dezvoltă vulcani noroioși sau vulcani de glod – movile țuguiate de maxim 5-6 metri înălțime și găuri de până la câțiva metri diametru, de unde o pastă cenușie noroioasă țâșnește brusc sau gâlgâie mocnit, alcătuiesc, pe bună dreptate, un decor mai puțin obișnuit, dacă nu de-a dreptul straniu, demn de un scenariu de film științifico-fantastic.

Peisajul care se dezvăluie privitorilor este, fără doar și poate, unul de excepție, spre satisfacția amatorilor de experiențe inedite, pasionaților de natură, fotografie, film și nu numai.

Semnalați în România, în urmă cu aproape 150 de ani, și declarați monument al naturii de mai bine de șapte decenii, vulcanii noroioși din zonele Pâclelelor evidențiază un fenomen unic al erupțiilor de material mineral, provenit din argile și luturi, cu apa, fracțiuni de țiței, gaze natural și urme de sare, fapt ce explică atât originea marină a țițeiului din zăcământul petrolifer de la Berca existent în subsol și a sării, cât și fenomenul fizico-chimic al ascensiunii, fierberii și devenirii noroiului în curgere până la 500 m pe valea ravenată vecină.

Rezervația botanică de la Pâclele Mici prezervă încă planta endemică Nitraria schoberi, vitregită pe noroiul uscat, exclusiv mineral, cu eflorescențe saline și doar cu urme organice ale țițeiului, toxic pentru oricare altă plantă, cu excepția Nitrariei. Comunitățile vest-pontice cu Nitraria schoberi și Artemisia santonicum, constituie un habitat unicat la nivel național și, posibil, european.

În perioadele secetoase, în jurul vulcanilor de glod, se formează suprafețe cu inflorescențe de săruri sub forma unei cruste, complet lipsite de vegetație.

În perioadele cu precipitații abundente, când emisiile de gaze sunt mai puternice, apa se prelinge din gurile pâclelor de formă pozitivă pe flancuri, generând, datorită eroziunii, șanturi cu adâncimi de până la câțiva metri și ravene.

Fenomenul întâlnit la Pâclele Mari și Pâclele Mici nu este singular în România și nici în lume. În raza comunei Berca, mai apar vulcani noroioși în zonele Beciu și La Fierbători.

Mai mult de 1000 asemenea pseudo-vulcani sunt cunoscuți  în: Italia, Islanda, Noua Zeelandă, America Centrală, SUA și Kazahstan. În România, vulcani noroioși mai apar în Depresiunea Transilvaniei, Podişul Moldovei și Subcarpaţii Gorjului.

Căi de acces

Bine marcat, accesul spre Rezervația „Vulcanii Noroioși, se face cu ușurință din orașul Buzău, urmând DN 10 Buzău-Brașov până la ieșirea din localitatea Sătuc (comuna Berca), de unde se intră pe un drum comunal modernizat, care, după ce străbate satele Joseni și Policiori (comuna Berca), se bifurcă spre Pâclele Mari și, respectiv, Pâclele Mici.

Intrarea în zona marcată „Pâclele Mari” se face direct din drumul asfaltat, special amenajat, după achitarea taxei de vizitare în valoare de: 4 lei  pentru adulți, 2 lei pentru studenți și 1 leu pentru elevi.

Accesul în zona marcată „Pâclele Mici”, pentru moment, liber vizitatorilor, se face de la bifurcația marcată „Pâclele Mari 2 km”, pe un drum de sondă, până în dreptul complexului „Muddy Lands”, aflat în curs de amenajare.

De aici, se poate ajunge la Pâcle, fie prin dreapta, urmând traseul în trepte amenajat pe panta dealului, fie pe drumul de sondă, până la magazinul de vis-a-vis de stația de depozitare a țițeiului, de unde se urcă la pas cca 5-10 minute.

Distanța de la Buzău la „Vulcanii Noroioși” este de aproximativ 30 km.

Scrie un comentariu

Din categoria Călătorii, Destinații de weekend, Monumente ale naturii, Muntenia, România, Turism de nișă, Vacanţe, Valea Buzăului

Destinaţii de weekend: Veliko Târnovo

Mai accesibil, sub aspect financiar, decât destinaţiile turistice de la nord de Dunăre, situate la aceeaşi distanţă faţă de Bucureşti, Veliko Târnovo poate reprezenta, în orice perioadă a anului, alegerea potrivită pentru o primă incursiune în cultura, istoria şi tradiţiile Bulgariei.

Amplasată într-un cadru natural extrem de pitoresc, vechea aşezare a ţarilor bulgari, dominată de prezenţa cetăţilor medievale de pe dealurile Tsarevets şi Trapezitsa, impresionează, înainte de orice, prin arhitectura unică.

DSC01408

Construcţii din lemn, din lemn şi piatră sau cu structură din lemn şi umplutură de pământ, cu o vechime de aproape 200 de ani, aflate în diferite stadii de conservare – unele complet degradate, altele integral refăcute, cu păstrarea stilului original, se înfăţişează vizitatorilor dintre construcţii noi şi foarte noi, într-o armonie rar întâlnită.  

DSC01247

 Case tradiţionale

DSC01389

Nou şi vechi laolaltă, într-un tot unitar

Etajele superioare ale caselor tradiţionale se extind pe orizontală spre clădirile de peste drum, pe deasupra străzilor înguste.

DSC01251

 DSC01241

Îngrămădite unele peste altele pe pantele stâncoase ale dealurilor bogat învegetate, de unde coboară în trepte până aproape de valea râului Yantra, case, magazine, hoteluri, pensiuni şi restaurante crează impresia unui amfiteatru uriaş, cu vedere la scena deschisă, constituită de Monumentul  închinat ţarilor Asen şi Muzeul de Artă Contemporană.

DSC01324

 DSC01393

Monumentul  închinat ţarilor Asen şi Muzeul de Artă

Situat pe o terasă deasupra râului, monumentul închinat ţarilor bulgari Assen I, Peter, Kaloyan şi Ivan Assen II, sub a căror domnie (1185-1241) statul medieval bulgar, cu capitala la Tarnovgrad – actualul Veliko Târnovo, a atins apogeul său politic, economic şi cultural, oferă o privelişte magnifică asupra oraşului vechi.

DSC01298

 Monumentul  închinat ţarilor Asen

DSC01316

Străzile Gurko şi Rakovski, ale căror clădiri restaurate reconstituie atmosfera secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, se numără printre principalele atracţii ale oraşului vechi, alături de capodoperele arhitecturale realizate de Kolio Fitcheto: biserica “St. Konstantin şi  Elena” (1872-1874), “Catedrala Maicii Domnului” (Theotokos), “Casa cu maimuţa” (1849) şi “Hanul lui Hadzhi Nikoli” (1858).

DSC00023

Biserica “St. Konstantin şi  Elena”

DSC00133

Catedrala Maicii Domnului (Theotokos)

DSC01271

Strada Gurko

Cunoscută în trecut ca cea mai importantă arteră comercială a oraşului, ,,Samovodska Charshia” – actuala Rakovski Uliţa, este una dintre puţinele străzi din Bulgaria, care îşi păstrează destinaţia de odinioară, valorificând produsele confecţionate după metodele tradiţionale în mici ateliere manufacturiere. Folosind tehnologii şi unelte originale, artizani, olari, pictori de icoane, sculptori, bijutieri, sticlari, ţesători, arămari şi cofetari îşi exersează măiestria în faţa privitorilor fascinaţi, ridicându-şi meşteşugurile la rang de artă.

DSC01375

 ,,Samovodska Charshia

DSC01365

Bulgarii acordă festivalurilor foclorice o importanţă cu totul aparte, dansul, cântecul şi muzica tradiţională contribuind la dezvoltarea unor puternice legături interumane.

Pentru acest motiv, manifestărilor populare, care reunesc artişti din majoritatea zonelor Bulgariei, li se alătură un număr din ce în ce mai mare de ansambluri din lumea întreagă.

Cu aceste ocazii, pe străzile oraşului se crează o atmosferă sărbătorească unică, împărtăşită cu deosebit entuziasm atât de localnici, cât şi de vizitatori.

DSC01402

 DSC01397

Un eveniment cu adevărat remarcabil în paleta manifestărilor artistice, oferite vizitatorilor oraşului Veliko Târnovo, îl constituie spectacolul de sunet şi lumină “Tsarevgrad Turnov”, unicul de acest gen în Europa.

Menit să redea Castelului Tsarevets grandoarea şi gloria vechii capitale Turnovgrad, spectacolul, creat de o echipă de specialişti bulgari şi cehi, în urmă cu aproape 25 de ani, impresionează atât prin compoziţia muzicală încărcată de dramatism, special realizată pentru a transpune spectatorii în mijlocul evenimentelor care i-au marcat evoluţia istorică, cât şi prin fascinantul joc de lasere şi sutele de lumini colorate, grandios proiectate.

DSC00130

Datând din perioada celui de al doilea ţarat bulgar (1187-1393), impunătoarea cetate Tsarevets este apărată de un zid întărit, ridicat direct pe stâncile verticale ale dealului înconjurat pe trei părţi de râul Yantra. Amplasat în mijlocul cetăţii, castelul, protejat de ziduri groase din piatră şi turnuri de apărare, cuprinde, pe lângă Biserica Sf. Petka, locuinţe, clădiri, rezervoare în care se păstra apa şi posturi de strajă.

DSC00107

 drum cetate

  Dintre toate turnurile cetăţii, singurul care s-a păstrat este turnul Balduin.

DSC00052

Cetatea de pe dealul Trapezitsa – a doua ca însemnătate istorică după Tsaravets, cunoscută în secolele XII-XIV-lea sub numele de “Gloriosul oraş Trapezitsa”, era apărată, la rândul său, cu ziduri fortificate şi prevăzută cu spaţii de locuit. În interiorul acestei cetăţi a fost ridicată Mânăstirea Sf. Ivan Rilski, unde, în perioada 1194-1195, au fost aduse moaştele sfântului de la Rila şi păstrate timp de aproape 300 de ani.

Fortificaţiile din secolul al XIII-lea din zona Asenova Mahala, situată la baza dealurilor Tsarevets şi Trapezitsa, cuprind bisericile St. Dumitru Solunski, St. 40 de mucenici, St. Gheorghe şi St. Petru şi Pavel, importante monumente culturale, care constituie subiectul a numeroase cercetări arheologice, istorice şi artistice.

Coborând pe drumul din stânga dealului Tsarevets, se ajunge, după nici 4 km, la Arbanassi, o veche aşezare istorică, renumită pentru valoarea arhitecturală şi artistică a caselor tradiţionale din piatră şi bisericile bogat ornamentate cu sculpturi din lemn şi picturi murale datând din secolele XVI-XVII-lea. Datorită acestor monumente unice, pitoreasca staţiune Arbanassi este vizitată nu numai de turişti, ci şi de un număr impresionant de oameni de ştiinţă, arheologi, istorici, arhitecţi şi artişti plastici.

DSC00229

  La numai 7 km de oraş, din care ultimii 2 km se parcurg prin pădure, pe un drum lateral, desprins spre stânga din şoseaua Veliko Târnovo-Ruse, se află Sfânta Mânăstire Schimbarea la Faţă (Preobrazhenski), una dintre cele mai renumite edificii de cult medievale ale Bulgariei şi, totodată, cea mai mare şi mai vizitată dintre mânăstirile regiunii Veliko Târnovo.

 DSC00211

Amplasată la baza unor impunătoare stânci calcaroase, vechea mânăstire răspândeşte o atmosferă de pace şi linişte binecuvântată, din care cu greu te poţi desprinde pentru a reveni la cele lumeşti.

DSC00216

Deşi puternic marcat de trecerea timpului, exteriorul bisericii impresionează prin coloritul încă viu, în tonuri de roşu-pământiu al pereţilor, pe care un loc important îl ocupă compoziţia “Ciclul vieţii”, reflectând traseul firesc al vieţii de la naştere la trecerea în nefiinţă. 

Odoarele de preţ, pe care biserica le adăposteşte în prezent, sunt reprezentate de: icoane pictate de Stefan Dospevski, Zakhary Zograph, cărţi vechi şi obiecte de cult,  precum şi iconostasul sculptat în lemn de artişti de renume din Triavna.

DSC01329

Păstrat cu sfinţenie în multe din satele româneşti, obiceiul aninării mărţişoarelor de ramurile pomilor în floare este prezent şi la sud de Dunăre, unde şnururile Marteniţei împodobesc sărbătoreşte pomii din curţile mânăstirilor, parcuri şi livezi.

Arhitectura unică, atmosfera încărcată de romantism a străzilor oraşului vechi, obiceiurile locale, vestigiile istorice, manifestările folclorice de o largă popularitate, peisajele încântătoare din împrejurimi, monumentele de cult, gastronomia excelentă, spectacolul de sunet şi lumină “Tsarevgrad Turnov” şi, nu în ultimul rand, preţurile decente ale serviciilor oferite sunt tot atâtea motive pentru care merită să ajungi la Veliko Târnovo cât mai curând.

Un comentariu

Din categoria Bulgaria, Castele și palate, Călătorii, Destinații de weekend, Monumente istorice, Muzee, Turism, Vacanţe

Destinaţii de weekend: Castelul Bran şi Cetatea Râşnov

Cum călătorului îi şade bine cu drumul, iar aglomeraţia specifică sezonului turistic este încă departe, nu ar fi rău să porniţi într-o minivacanţă de weekend, având ca obiectiv vizitarea unor monumente istorice de interes naţional, a căror (re)vedere, cu siguranţă, vă va impresiona.

În ce mod, rămâne să vă convingeţi şi singuri.

Recomandarea mea pentru săptămânile viitoare: Castelul Bran şi Cetatea Râşnov.

Cetatea Râşnov

Văzută de pe şoseaua care asigură legătura între Câmpulung şi Braşov, Cetatea Râşnov – construcţia defensivă socotită „a doua vatră a Râşnovului”, domină valea Bârsei, de pe culmea dealului împădurit, unde a fost ridicată cu mai bine de şase secole în urmă.

Monumentul istoric, a cărui primă menţiune documentară datează din anul 1335, înglobează, într-un tot unitar, ziduri din piatră, structuri de apărare rotunde şi pătrate, aflate în diferite stadii de conservare, o capelă, ale cărei ziduri se vad şi astăzi în vârful colinei pe care este amplasată luneta, precum şi o fântână cu adâncimea de 146 m.

dsc00225

dsc00277

dsc00322

dsc00282

Colina pe care în anul 1650 a fost ridicată capela, ale cărei ziduri se mai văd şi astăzi

Cetatea medievală, cucerită o singură dată în decursul existenţei sale zbuciumate, este accesibilă printr-un punct, situat la ieşirea din Râşnov spre Poiana Braşov, de unde, un drum pietruit, care porneşte de la baza dealului, urcă spre culmea pe care se găseşte fortificaţia.

drum-acces

 

Drumul de acces spre cetate

Zidul, care separă curtea exterioară de cetatea propriu-zisă, este prevăzut cu guri de tragere şi acoperit cu ţiglă, pentru protejarea cetăţii împotriva incendiilor provocate de atacatori.

Pătrunderea în cetate se face prin curtea exterioară, înconjurată de un zid din piatră, în prezent în ruină, legat la extremitatea estică de un turn, din care se mai păstrează parterul.

 

În curtea exterioară, destinată adăpostirii vitelor, accesul se face prin două porţi: una pentru alimente şi armament, iar cealaltă pentru animale.

dsc002172

 Cercetările arheologice, întreprinse în anul 1970, au identificat în curtea exterioară a cetăţii o capelă de formă dreptunghiulară cu absida semicirculară, datând din secolul al XIV-lea.

dsc00312

Din curtea exterioară, trecând printr-o structură circulară puternic întărită, se pătrunde în curtea interioară – inima cetăţii, care adăpostea locuinţe, şcoala şi o capelă.

dsc00340

dsc00339

Tot în inima cetăţii, se găseşte o fântână, săpată în secolul al XVII-lea, cu preţul libertăţii, de doi prizonieri turci.

fantana

Alături de aceste vestigii, datând din secolele XIV-XVIII, de o incontestabilă valoare istorică şi arhitecturală, curtea interioară a monumentului adăposteşte numeroase construcţii noi, aflate în diferite faze de execuţie, unele dintre acestea menite să reconstituie atmosfera specifică unei cetăţi medievale: case din piatră şi cărămidă, acoperite cu ţiglă, încăperi rustice destinate în prezent comercializării suvenirurilor, cramă, terasă-restaurant, precum şi o capelă, a cărei prezenţă este semnalată vizitatorilor de departe, printr-o cruce de lemn purtând reprezentarea unui Iisus răstignit, fixată pe unul din pereţii exteriori ai clădirii.

dsc002611

dsc00273

Curtea interioară găzduieşte în incinta sa şi Muzeul Cetăţii Râşnov, în care pot fi admirate: arme, unelte, stampe, fotocopii ale unor documente istorice, precum şi obiecte de epocă, armuri, costume, o mască de tortură şi un jug pentru transportarea condamnaţilor.

În ciuda lucrărilor de întreţinere şi reabilitare, executate în ultimii ani, sau poate chiar în urma acestor demersuri, Cetatea Râşnov prezintă o stare avansată de degradare.

dsc003191

În mai multe puncte, zidurile de apărare au început să se prăbuşească pe mai mulţi metri, iar pe zonele neafectate până în momentul de faţă, spoiala de ciment s-a deteriorat.

Cu certitudine, fără intervenţia urgentă a autorităţilor locale şi a Ministerului Culturii, impunătoarea cetate, care a rezistat eroic secole de-a rândul asalturilor repetate ale armatelor inamice, nu va putea decât să capituleze în faţa atacului concertat al forţelor naturii.

Până atunci, grăbiţi-vă să urcaţi la cetate şi vă promit că nu veţi regreta!

Explorarea ruinelor fostei fortificaţii medievale, ridicate pe culmea dealului abrupt de deasupra Râşnovului, are, neîndoielnic, un farmec aparte.

În plus, panorama oferită de zidurile exterioare ale structurii fortificate asupra oraşului Râşnov, precum şi a masivelor Bucegi şi Piatra Craiului, nu poate fi egalată decât de un zbor de recunoaştere efectuat la bordul unui elicopter. Ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, nu este deloc la îndemâna oricui.

dsc00353

Punct de panoramă situat la partea superioară a incintei

Scrie un comentariu

Din categoria Castele și palate, Cetăți, Călătorii, Destinații de weekend, Monumente istorice, Muzee, România, Turism, Vacanţe, Zona Branului