Parcul Vigeland, din Ghid de vacanţă – OSLO

Parcul Vigeland, acoperind o suprafaţă de cca 32 ha, expune 212 sculpturi din bronz şi granit, aparţinând controversatului artist norvegian Gustav Vigeland.

Sculpturile se întind pe o axă cu lungimea de 850 m,  distanţă divizată în cinci sectoare distincte: Poarta Principală, Podul cu locul de joacă pentru copii, Fântâna, Platoul Monolitului şi Roata Vieţii.

Vigeland şi-a modelat sculpturile singur, fără să apeleze la ucenici sau la alţi artişti. Cioplirea pietrei şi turnarea în bronz au fost lăsate în seama unor maeştri talentaţi ai genului.

Dintre sculpturile din Parcul Vigeland, Fântâna are cea mai lungă istorie.

Ideea unei fântâni monumentale din bronz l-a preocupat pe artist încă de la începutul secolului al XX-lea.

Mulajul din ipsos, realizat în 1906, care reproduce pe de-a întregul Fântâna de astăzi, a fost primit cu mare entuziasm de către public, iar municipalitatea a decis ca lucrarea să fie amplasată în piaţeta din faţa Parlamentului (Eidsvolls Plass).

În timpul primului război mondial, Vigeland şi-a extins proiectul prin adăugarea unor grupuri de statui din granit, iar în 1919 a mai apărut în plan o uriaşă coloană de granit.

Abia în 1924, Fântâna şi-a găsit actuala amplasare.

Proiectului iniţial i-au fost aduse însă câteva modificări. Cele trei grupuri au fost mutate spre colţurile parapetului, iar celor şase giganţi, care poartă vasul enorm din centru, li s-a imprimat un aspect de monumentalitate.

Cele 20 de grupuri de copaci au fost realizate între 1906 şi 1914.

Sub coroana acestora se dezvăluie viaţa însăşi, de la naştere la moarte.

Timpul pe care fiecare din noi îl petrece pe pământ este, în egală măsură, o părticică din eternul ciclu al vieţii, fără început şi fără sfârşit.

După grupul de copaci în care poate fi recunoscut scheletul, care semnifică dezintegrarea naturii, urmează un copac plin de copii: după moarte vine naşterea.  

Reliefurile de bronz din lungul părţii exterioare a bazinului redau ciclul vieţii eterne a omenirii.

Reliefuri de bronz redând ciclul vieţii eterne

Datorită timpului lung, scurs până la instalarea Fântânii, Vigeland a conceput în mod constant alte noi reliefuri.

In 1936 numărul acestora ajunsese la 112, din care doar 60  au fost utilizate.

In 1947, instalarea Fântânii a fost definitivată. În jurul Fântânii, Vigeland a realizat un mozaic din granit, cu suprafaţa de 1800 mp.

Mozaicul din granit alb-negru din jurul Fântânii

Motivul geometric formează un labirint de cca 3000 m lungime. Poarta Principală, realizată din granit şi fier forjat, marchează începutul axei de 850 m lungime, care trece peste Pod, ajunge la Fântână şi la Monolit, oprindu-se la Roata Vieţii.

Poarta Principală constă din 5 porţi largi şi 2 porţi de trecere, mai mici, din fier forjat, proiectate în 1926.

Poarta Principală

Zăbrelele porţilor sunt curbate spre exterior pe fiecare parte şi se termină cu două loje pentru portar, cu acoperiş din alamă. 

Părţile superioare, peste care sunt montate felinare, datează din 1930.

Fierul forjat a fost prelucrat într-o forjă construită în apropierea Muzeului Vigeland, situat în partea de sud a parcului. Poarta Principală a fost ridicată în 1942, iar costul lucrărilor a fost suportat integral de una dintre băncile norvegiene.

Podul, de 100 m lungime şi 15 m lăţime, al cărui parapet de granit este decorat cu sculpturi şi felinare este ridicat la partea superioară a unui pod vechi, construit în 1914.

Vigeland a realizat designul noului pod şi a modelat cele 58 de sculpturi din bronz între anii 1925 şi 1933.

Acestea reprezintă copii, femei şi bărbaţi, de diferite vârste, singuri sau în grupuri.

Temele dominante le reprezintă relaţiile dintre femei şi bărbaţi, adulţi şi copii.

Sculpturile în poziţie statică, care flanchează felinarele de formă cubică, alternează cu grupuri dinamice.

În zona stăvilarelor, podul se lărgeşte pe ambele părţi şi este marcat de sculpturi înconjurate de roţi din bronz masiv.

Aici poate fi văzut  Sinnataggen, micul „Băiat Mânios”. În ciuda dimensiunilor sale reduse, băieţelul este una din cele mai populare figure din Parcul Vigeland.

Sub pod se găseşte un spaţiu de joacă de formă circulară, în care sunt amplasate 8 sculpturi reprezentând copii. În centru, pe o mică coloană de granit, este plasată statuia unui copil nenăscut.

Pentru amuzamentul copiilor, Vigeland a proiectat şi un ferryboat, care are propriul debarcader din granit nu departe de spaţiul de joacă.

Multă vreme, după cel de al doilea război mondial, acesta a navigat în apele lacului din parc, în care astăzi mai înoată doar lebede şi raţe.

Situat în cel mai înalt punct al parcului, pe platoul care îi portă numele,  Monolitul este înconjurat de trepte circulare.

Partea figurativă, cuprinzând 121 de persoane este de 14,12 m, iar înălţimea totală, incluzând soclul, este de 17,3 m.

Monolitul a fost realizat dintr-un singur bloc de granit (de unde şi denumirea acestuia, mono însemnând unu, iar litho, piatră).

Deşi în cazul Fântânii, tema este ciclul vieţii eterne, Monolitul lasă loc unei interpretări complet diferite: năzuinţa omului spre spiritualitate şi divinitate.

Poate fi coloana percepută ca simbol al învierii?

Oamenii reprezentaţi în ascensiune spre rai nu sunt dominaţi exclusiv de tristeţe şi disperare, ci şi de încântare şi speranţă, date de sentimentul reuniunii.

Prima variantă a coloanei a fost realizată din argilă în 1925.

În 1926, un bloc de granit de sute de tone a fost transportat pe mare în fiordul Oslo de la o carieră de lângă Halden.

Blocul a fost ridicat în poziţia actuală în 1928, iar lucrările au început abia în 1929. A fost nevoie de 3 cioplitori în piatră, timp de 14 ani, pentru finalizarea lucrării. 180.000 de vizitatori au urcat pe acestea pentru a vedea rezultatele muncii lui Vigeland.

Montarea celor 36 de grupuri de statui din granit de pe Platoul Monolitului, la care Vigeland a lucrat din preajma primului război mondial până în 1936, a început în 1947.

Ca şi în cazul Fântânii, principala temă a lucrării este ciclul vieţii, în care omul este surprins în diferite ipostaze şi momente ale vieţii.

Accesul la Platoul Monolitului se face prin opt porţi de fier forjat, care înfăţişează omul la diferite vârste.

Deşi proiectate între 1933 şi 1937, porţile au fost terminate abia după moartea artistului şi instalate în 1952.

Realizată  în 1933-34, Roata Vieţii simbolizează eternitatea şi este reprezentată printr-o ghirlandă alcătuită dintr-o femeie, un copil şi un bărbat, înlănţuiţi într-un cerc închis.

Intr-o oarecare măsură, sculptura readuce în prim plan tema dramatică abordată de Vigeland pe întreg cuprinsul parcului: călătoria omului din leagăn până la mormânt, oscilând între fericire şi necazuri, iluzii, nădejdi şi speranţa de nemurire.

Construcţia parcului a durat mai mulţi ani.

Platoul Monolitului văzut dinspre Roata Vieţii

Zona situată la est de cele două iazuri a fost deschisă publicului la începutul secolului al XX-lea.

Zona de la vest de iazuri a primit în 1924 destinaţia de spaţiu în care să fie construite Fântâna, Monolitul şi Platoul acestuia.

În 1930, parcul de sculptură a fost extins spre est în vechiul Parc Frogner, pentru a face loc unui pod nou, decorat cu sculpturi şi o intrare unică din granit şi fier forjat.

Vigeland nu a trăit să-şi vadă opera finalizată.

Majoritatea sculpturilor şi a elementelor arhitectonice au fost instalate în parc abia după 1950.

Principala contribuţie bănească la realizarea Parcului Vigeland a avut-o municipalitatea oraşului Oslo.

Pe lângă aceasta, numeroase persoane particulare şi companii private şi-au adus contribuţia la realizarea acestui parc unic în lume.