Aşteptând frumos încolonaţi permisiunea de îmbarcare în celebrul Flåmsbana
Înconjurată de munţi cu înălţimea de peste 1400 m, linia de cale ferată Flåm-Myrdal este una dintre cele mai spectaculoase din lume şi totodată, una din cele mai importante realizări în domeniu.
Celebra cale ferată, cu o vechime de 65 de ani, face legătura între fiordul Aurland (Flåm) şi vârful muntelui (Myrdal), urcând câte 1 m în altitudine la fiecare 18 m lungime parcursă.
80 % din traseul acesteia are o înclinare de 55 0/00, echivalentul a 1:18.
Pe cei 20 km, cât reprezintă distanţa între Flåm (2 m altitudine) şi Myrdal (866 m altitudine), trenul străbate 20 de tuneluri, care însumează o lungime de 6 km, parcurgând o diferenţă de nivel de 864 m.
18 din cele 20 de tuneluri au fost săpate manual, fiecare metru excavat în inima muntelui necesitând nu mai puţin de o lună de muncă grea pentru o întreagă echipă de muncitori.
Pentru a preîntâmpina riscul avalanşelor, calea ferată intersectează râul şi albia acestuia de trei ori în decursul călătoriei. În loc să se construiască poduri, râul a fost deviat printr-un tunel, pe sub calea ferată.
Călătoria de la Flåm la Myrdal oferă o panoramă a celor mai sălbatice peisaje din munţii Norvegiei: râuri care străbat ravene adânci, cascade care cad pe abrupturile de stâncă, vârfuri pudrate cu zăpadă şi ferme izolate căţărate spectaculos pe pante.
Trenul porneşte din gara Flåm, situată nu departe de port.
Flåmsbana, gata de plecare spre Myrdal
După nici 3 km, se trece pe lângă o bisericuţă de lemn, datând din anul 1667.
În apropierea bisericii, se poate vedea monumentul din piatră ridicat în memoria poetului Per Sivle, originar din zonă.
În dreapta, pe fundal, vârful muntelui Vidmesnosi (1269 m) se înalţă maiestuos spre cer, atrăgând privirile călătorilor şi datorită impresionantei cascade Rjoande, căzând de la 140 m pe versant.
Cascada Rjoande
Flåmsdalen şi cascada Rjoande
Trenul lasă în urmă câmpiile înverzite şi livezile din vale, continuându-şi deplasarea în lungul râului şi prin tunelurile săpate în stâncă.
Calea ferată întretaie valea şi râul de trei ori, fără să treacă peste vreun pod.
În staţia Berekvam, linia este dublată pentru a permite trenurilor venind din sensuri opuse să treacă unul pe lângă altul.
Trenurile pereche trecând unul pe lângă celălalt în Berekvam
Aici, peisajul sălbatic, masivele colţuroase de stâncă şi curgerile de apă repezi, prelinse pe pantele văilor, precum şi râul înspumat, cu ravene adânci şi înguste, crează o imagine fascinantă.
La Blomheller, pantele muntelui stau mărturie a numeroaselor avalanşe, prin intermediul cărora forţele naturii şi-au dovedit, nu de puţine ori, supremaţia.
Kårdal este un loc renumit în întreaga vale Flåm, datorită modernei ferme montane pentru creşterea caprelor. Peisajul din jurul fermei, care găzduieşte în prezent peste 300 de exemplare, este dominat de păşuni de un verde crud, pante împădurite şi vârfuri îmbrăcate în nori, ca fundal.
Imediat ce trenul iese din Nåli, unde se află cel mai lung tunel (1320 m) de pe ruta Flåm-Myrdal, se întrezăreşte cea mai interesantă şi spectaculoasă imagine a urcuşului spre Myrdal – linia de cale ferată cu patru nivele distincte, pe partea muntelui, şi o parte din gara Myrdal.
În acelaşi timp, se poate vedea vechiul drum, cu cele 21 de serpentine, urcând pe abruptul masiv Myrdalsberget.
Rollarvegen, vechiul drum cu 21 de serpentine strânse
Oprirea la Kjosfossen este unul din principalele motivele pentru care călătoria cu trenul între Flåm şi Myrdal nu trebuie sub nici o formă ratată.
În nici un alt loc din lume, călătorilor nu li se oferă ocazia să coboare special din tren pentru a vedea, filma şi fotografia, de la câţiva metri distanţă, o cascadă de talia celei întâlnite la Kjosfossen.
Ridicând privirea către cer, nu vezi decât apă, curgând vijelios în cascade pe versantul abrupt al muntelui. Pe măsură ce se apropie de vale, şuvoiul nestăvilit, venind din înalt, se transformă, urlând, într-o spumă albă şi rece.
Nu apuci să te dezmeticeşti bine şi să imortalizezi imaginile incredibile înregistrate de propria retină, că din eter se porneşte o muzică divină, de o sonoritate nemaiîntâlnită.
Copleşit de spectacolul seducător de sunet şi lumină, care ţi se oferă gratuit, ai impresia că nimic neobişnuit nu se mai poate întâmpla.
Greşit, greşit, greşit, pentru că din aburii de spumă se conturează, mai întâi, în fundal, pentru ca apoi să apară, nu foarte departe de tine, în deplinătatea frumuseţii sale sălbatice, aproape nepământene, o fee nordică, despletită, unduindu-se într-un dans numai de ea ştiut.
Nu poţi decât să amuţeşti, să te freci insistent la ochi, crezând că visezi, şi, dacă ai şansa să-ţi revii până la plecarea trenului, să faci o fotografie.
Din nefericire pentru mine, am rămas doar cu amintirea.
În continuare, trenul trece printr-un tunel „în ac de păr”, făcând o întoarcere de 180°. O deschidere făcută special prin tunel, lasă vederii o imagine panoramică fabuloasă. La câteva sute de metri sub fereastra vagonului, râul aduce cu o panglică argintie aruncată pe fundul văii, în timp ce, sub ochii tăi, versantul abrupt, pe care se găseşte linia de cale ferată, este tăiat de o prăpastie adâncă.În Reinungvatnet, se zăreşte un lac de munte, chiar înainte de a vedea pentru ultima oară munţii şi ţinuturile zonei Vatnahalsen.
Aici se află Hotelul „Vatnahalsen”, cunoscut şi ca „St. Moritz” al Nordului, un popular hotel montan, deschis tot timpul anului.
Călătoria continuă prin câteva tuneluri protejate împotriva depunerilor de zăpadă.
O deschizătură în tunel face posibilă aruncarea unei ultime priviri asupra văii Flåm, înainte ca trenul să ajungă în Myrdal.
În Myrdal, se schimbă trenul, pentru a ajunge în Oslo, punctul final al excursiei „Norway in a Nutshell”, începută în Bergen.
Linia de cale ferată dintre Bergen şi Oslo a fost inaugurată în anul 1909.
Lucrările la derivaţia Flåm au început în 1923, pentru a asigura transportul spre Sognefjord, şi au durat până în 1936.
O adevărată operă de artă pusă în slujba omului, linia de cale ferată Flåm-Myrdal râmâne simbolul curajului şi puterii din vremurile de mult apuse.