Când ajungi în Constanţa, opreşte-te pentru câteva momente şi în dreptul statuii lui Mihai Eminescu! Iar dacă te pasionează fotografia şi arhitectura clădirilor vechi, aruncă o privire pe strada Nicolae Titulescu şi vei avea cu ce te lăuda prietenilor!
De pe faleza Cazinoului, Mihai Eminescu ascultă „al mării aspru cânt“ de mai bine de opt decenii.
Dorinţa de a rămâne la marginea mării pentru eternitate, dezvăluită contemporanilor săi în „Mai am un singur dor“, la un an de la unica sa călătorie la Constanţa, i-a fost împlinită în 1934 prin iniţiativa profesoarei Zoe Verbiceanu și a avocatului-poet I.N. Roman, care-l cunoscuse pe poet în tinerețe.
MAI AM UN SINGUR DOR
Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi sa mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Patrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt…
Ci eu voi fi pamânt
În singuratate-mi.
(1883, decembrie)
Amplasat în preajma Farului “Genovez”, pe un soclu înalt din travertin, bustul din bronz al lui Eminescu, opera inegalabilului Oscar Han, priveşte spre „nemărginirea pururea mişcată“.
Statuia lui Mihai Eminescu de pe faleza Cazinoului din Constanţa
Placa amintind de trecerea a 160 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu, faleza Cazinoului, Constanţa
O placă, fixată în piatră, pe latura sudică a ansamblului de coloane ce încadrează statuia, cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la naşterea poetului, precizează:
ÎN AMINTIREA
POETULUI MĂRII,
MIHAI EMINESCU
15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889
FĂURITORUL LIMBII ŞI
CONŞTIINŢEI
NAŢIONALE ROMÂNEŞTI,
EVOCATOR AL PĂMÂNTULUI
DOBROGEAN
LA 160 DE ANI DE LA NAŞTERE
15 IANUARIE 2010
CONSILIUL JUDEŢEAN CONSTANŢA
LIGA CULTURALĂ PENTRU UNITATEA
ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI
Mihai Eminescu a văzut prima dată marea la 32 de ani.
Sosit la Constanţa, pentru a-şi trata suferinţele trupeşti cu băi de mare, poetul a locuit timp de 10 zile în mansarda unuia din puţinele hoteluri deschise la acea vreme pe litoralul Mării Negre, Hôtel d’Angleterre.
În prima scrisoare adresată din Constanţa Veronicăi Micle, Eminescu scrie:
“Constanta, 16 iunie 1882
Draga mea Veronică,
Iartă-mă că nu ţi-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decât de trei ori pe săptămână, şi am venit aci, unde poşta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri şi am făcut deja două băi de mare, cari promit a-mi face mult bine, deşi pe-aici e frig încă şi apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dentâi sosiţi aci pentru băi şi nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decât vro zece zile şi apoi iar mă-ntorc la Bucureşti. O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate feţele căci ea e schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia. Costanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci şi clădirile sunt din piatră patrată, iar primăria, de când stăpânesc românii şi există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră. Viaţa e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să ştii că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc şi grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase. Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău Eminescu.
Adresa mea: Chiustenge (Constanţa) Hôtel d’Angleterre”
Şederea lui Eminescu la Constanţa este consemnată printr-o placă memorială, amplasată pe faţada Hotelului “Intim” – în prezent monument istoric, ridicat în perioada 1906-1909 pe locul Hôtelului d’Angleterre.
Faţada Hotelului Intim din Constanţa
Placa memorială dedicată lui Mihai Eminescu – faţada Hotelului Intim, strada Nicolae Titulescu nr. 9, Constanţa
Ascultă o înregistrare din 1960 a romanţei „Mai am un singur dor“, pe versurile lui Mihai Eminescu, muzica Guilelm Sorban, în interpretarea lui Alexandru Grozuţă.
